Jurnalul Ozanei - super prezentare !

Dacă sunteţi pudibonzi, sensibiloşi sau mai puţini rezistenţi la stres – nu cumpăraţi Jurnalul Ozanei, volumul Carolei Arbel, născută (şi crescută un pic) prin Moldova noastră. E şocant: chiar e plin de chestii sexoase (nu aluzii, ci pe bune!), cu drogaţi, cu terorişti mai mult sau mai puţin sinucigaşi, cu servicii secrete, cu cadavre de tot soiul, cu atmosfera poliţiei din Ţara Sfântă, care se dovedeşte a fi plină de păcătoşi. Fuge cu familia din România, petrece vreo doi ani în Italia şi ajunge la 7 ani în Israel, copil străin din părinţi localnici. Află că ta-su-i spion – nimic neobişnuit! Dar când bunică-sa se enervează şi-i zice că şi mă-sa a lucrat tot la Mossad, se-ngroaşă story-ul!
După ce-a făcut armata şi medicina, nu i s-a potrivit nimic mai bine cu istoria personală, cu firea cinică şi mintea brici decât... spionajul. Până la urmă ajunge să lucreze la poliţie, la infracţiuni grave, cu Svisa şi Burstein, doi grei plini de elan, gata oricând să demonstreze cu şuturi şi pumni, cam cât de democratică e democraţia într-un stat aflat veşnic sub presiunea arabă. Complot de proporţii pentru lichidarea lui Sharon şi a lui Arafat... Explozii şi agenţi dubli, tripli ori cvadruplii, călătorii prin Argentina, premoniţii la Buzău, întorsături de condei şi de situaţie – toate stau frumuşel laolaltă pe un fundal nu agitat, ci dement, sufocant de-a dreptul. Asta e în cartea interzisă de Tritonic celor sub 18 ani, avertisment cu bulină roşie!

(Mireille Radoi)