31 ianuarie 2007

Dune a venit !!! Zelazny vine curand !!!

Breaking news:

A sosit
DUNE Casa Atreides (ieri pe dupa-masa)
Astazi apar din departari, la drum de seara:
Zimbet ucigas si Powersat.
Maine vor porni spre librarii - asta inseamna ca cel mai sigur saptamana viitoare le veti gasi.

Intr-un final glorios am semnat contractul pentru seria AMBER.
Traducatorul este pregatit - primul volum: Noua printi din Amber va intra in productie (adica paginare!) saptamana viitoare.
Cel de-al doilea: Armele din Avalon este in faza avansata de traducere.
Dupa toate aparentele ne vom respecta promisiunile asumate in pliantele distribuite si in luna martie vor aparea amandoua - foarte probabil simultan.

Alte stiri:
- a sosit de la traducere Pulbere de stele / Neil Gaiman
- intra in tipar saptamana viitoare Blestemul Chalionului / Lois McMaster Bujold.

29 ianuarie 2007

O picatura din roman...

San Francisco, 15 August,
1931

Scumpa si draga Kity,

O să fiu scurtă pentru că mă pregătesc pentru o expoziţie. A mea! Îţi vine să crezi? La New York! S-au întîmplat atîtea de cînd ţi-am scris ultima dată. Vara aici este încîntătoare deşi nu am fost în stare să fac atîtea plimbări pe dealurile din împrejurimi cît mi-ar plăcut din cauza piciorului care mă supără îngrozitor. Biata ta surioară nu a prea avut noroc cu membrele inferioare. Cît aş vrea să fiu frumoasă şi sănătoasă cum eşti tu! Şi eu şi Diego am lucrat nebuneşte, mai ales eu, deoarece trebuie să termin, într-o săptămînă totul pentru expoziţie. Aici la San Francisco, toţi sînt încîntaţi de picturile mele, toţi doresc să aibă cîte una! Cu greu reuşesc să ţin pasul cu solicitările pentru că trebuie să-mi las timp pentru activităţi sociale. Mă descurc din ce în ce mai bine la petrecerile iancheilor, deşi îi urăsc cu adevărat pentru că americanii sînt îngrozitor de plictisitori. Toţi parcă sînt făcuţi din orez alb fiert, şi apropo de orez, aici nimeni nu ştie să gătească. Tot ce mănîncă este carne roşie pe care numai cînd o vezi îţi vine să vomiţi.
Săptămîna trecută am mers la o petrecere la Mr. şi Mrs. Jerome Pattison, importanţi patroni ai artelor, care au cumpărat trei picturi ale lui Diego şi s-ar putea să mai achiziţioneze una. Ea purta o rochie strîmtă de mătase cu trei măsuri mai mică decît i-ar fi trebuit, cu o mantie vaporoasă de organdi peste ea, care, s-o fi gîndit ea, îi dădea o înfăţişare diafană. Parcă erau rufe spălate fluturînd în bătaia vîntului. Ei bine, au tot cotcodăcit despre drepturile muncitorilor şi alte lucruri despre care habar nu am. Am fost mişcată pînă la lacrimi de atîta plictiseală, pentru că n-am făcut decît să stau şi să-mi sorb vinul, aşa că în cele din urmă am spus pe un ton foarte serios: „Ştiţi, era odată un bărbat şi avea o problemă foarte serioasă.”
Toată lumea s-a oprit şi m-a privit aşteptînd să fac o declaraţie cu privire la situaţia şomerilor.
„Da”, am spus, „o problemă foarte serioasă”. Toţi ochii erau aţintiţi asupra mea. Colţurile gurii lui Diego se contractau spasmodic. Ştiam că se lupta să nu izbucnească în rîs.
„Aşa că a mers la farmacie şi i-a spus celei de la tejghea: Am o problemă şi doresc să vorbesc cu farmacistul”.
„Eu sînt farmacistul”, i-a spus femeia.
„Ei bine, este ceva foarte personal”, a spus el. „Aş vrea să vorbesc cu un farmacist.”
„Aici, eu sînt singurul farmacist. Poţi să-mi spui orice. Sînt farmacistă cu diplomă şi deci profesionistă. Eu împreună cu sora mea sîntem proprietarele acestei afaceri.”
„Ei bine” a spus bărbatul, „problema mea este ... sînt permanent în erecţie.”
„Erecţie permanentă. Hmm, înţeleg”, a spus farmacista.
Imaginează-ţi, Cristi. Toţi mă priveau şi chicoteau. Băuserăm de cîteva ore bune şi mai mult de trei sferturi din ei erau deja în ţara lui Bachus. Diego nu se putea abţine şi acum rîdea tare.
„Ce îmi puteţi da pentru asta?” a întrebat el.
„Ei bine”, i-a răspuns farmacista, „să mă consult cu sora mea”.
Aici am făcut o pauză, Cristi, pentru a crea suspans. Apoi am continuat:
După ce a lipsit un timp, farmacista s-a întors şi a spus: „M-am consultat cu sora mea şi cred că vă putem da două treimi din afacere şi treizeci la sută din profit!”
Toţi au murit de rîs, Kity. Să-i fi văzut! Apoi toţi au început să spună glume deocheate iar Diego radia. În seara aceea, în loc să mă ocărască pentru că i-am şocat binefăcătorii rafinaţi şi bogaţi, m-a luat în braţe şi mi-a spus că eram cel mai bun lucru pe care i l-a dat viaţa vreodată. Îl iubesc atît de mult, Kity, mai mult decît viaţa! Nici nu poţi să-ţi dai seama ce mulţumită sînt cînd pot să-l fac fericit. Viaţa m-a învăţat că totul este alegerea momentului. Poţi să-i faci să-ţi ciugulească din palmă dacă aştepţi să acumuleze suficient alcool înainte de a pune porcăria pe tapet. De atunci, petrecerile sînt mai amuzante. Şi este şi util pentru că Diego îşi vede de pictura lui, este mai relaxat, şi îşi petrece mai mult timp cu mine. Poate că pînă la urmă am să înving acest Calvar, scumpă Kity.
Îmi lipseşti atît de mult, cum nu poţi să-ţi imaginezi. Te rog să o aminteşti pe surioara ta în rugăciunile tale. Vă iubesc pe toţi,
Frida

(o mostra de Frida... Nu va temeti e un roman, nu un epistolar! Doar ca imagine... Asta-i...)

Frida Kahlo m-a doborat...

Insemnarea ar fi trebuit sa se numeasca: "UN WEEKEND CU FRIDA", dar dupa 35 de ore de chin, extaz si disperare am ales titlul de mai sus. Ei bine, am incercat sa redactez romanul FRIDA al BARBAREI MUJICA. (Cel trambitat cu surle si tobe de noi prin bookletul din TABU!)
Greu de spus ceva in cateva vorbe. Un text dens incarcat de culori, imagini, personaje si multa actiune. Dragoste si sex, comunisti si lovituri de stat, spelendoare si decadenta, opulenta si saracie. O carte extrem de bine legata. Pornisem de la ideea ca voi citi un fel de telenovela pentru culti si in final am citit un fel de THRILLER BIOGRAFIC - nu exista asa ceva, dar asa as defini aceasta carte cu cat mai putine cuvinte.
Greu de citit - nu din cauza stilului, ci datorita fortei textului. Dupa 10-15 pagini simteam ca gafai ca dupa 2 ture de stadion. (N-as zice ca as fi prea atlet, ba din contra, dar asa imi imaginez...)
Pe langa Frida Kahlo si sora ei, Cristina (in rolul povestitorului), Diego Rivera si zeci de actori, politicieni, artisti, apare un urias personaj, un personaj caracatita, fascinant si ucigas... MEXICUL. Un Mexic al anilor 1907 - 1954 (pe durata vietii Fridei). Un Mexic nebulos, naucitor, colorat, murdar, prafuit, sublim si viu, foarte viu...
Nu-mi dau seama daca citind acest roman iti vei dori sa vizitezi aceasta tara paradoxala sau vei fugi etern numai la gandul de a merge acolo... (cam aiurea fraza, nu-i asa?! Ma gandeam ca daca Mireille ar fi citit aceasta carte inainte de a-l cunoaste pe Mario, poate ca ar fi reflectat de doua, trei, patru ori... Sau, ma insel, din contra!)
In concluzie, cumparati-o si cititi-o! Credeti-ma pe cuvant, nu e reclama pro domo...
Asta-i...

26 ianuarie 2007

The Home of Fine Books


Nu m-am putut abtine sa nu mai asez o poza prin blog.
Asa arata o librarie in Africa de Sud in statiunea Hermanus - capitala mondiala a balenelor (whale-watching), un fel de Eforie Sud. Daca nu se vede in imagine pe firma scrie: The Book Cottage - Home of Fine Books.
Iunie 2006 - acolo era iarna (adica 15 C) si nu prea erau turisti.
Asta-i?

Nu trageti in pianist...


E vineri - sa mai citim un ziar. Financial Times ?!
Vacuta intelectuala in centrul Atenei / iulie 2006

A mai trecut o saptamana de foc.
Au tras in noi si furnizorii si autorii si cititorii si traducatorii...
Numai librarii au stau ascunsi - pe burta, cum se spune.
Fratilor, nu trageti in noi, ca suntem la mijloc!

Dar lasand la o parte plansetele disperate, va anunt in mod public ca ne chinuim sa multumim pe toata lumea, sacrificand pentru asta timp si nervi si fire de par si cafele si hartie si telefoane si benzina si multe altele...
Mike si cu mine am bananait prin toata lumea virtuala si cred ca am gasit cateva(zeci, sute, mii !!??) de titluri interesante. O parte dintre ele vor apare la noi. Cat mai curand.

Pentru ca o buna prietena mi-a spus sa nu mai folosesc "asta-i" pentru ca suna a sentinta definitiva vor zice:
Asta-i?

PS De la o vreme ascult mult Keane - mai exista si alti iubitori?...

25 ianuarie 2007

Stephen King marturiseste...

„Obiecte ascuţite nu este numai un debut extraordinar. Ceva mai înficoşător şi necruţător nu am mai citit de 30 de ani.
Obiecte ascuţite nu este un roman care să te sperie şi pe care apoi să-l uiţi; fiorii se acumulează, efectul e devastator. Ultimele 30 de pagini m-au îngrozit, dar pur şi simplu nu mă puteam opri. Pe urmă, după ce am stins lumina, povestea era acolo, în capul meu, sâsâind ca un şarpe încolăcit într-o peşteră.
Operă remarcabilă, incisivă, cu o scriitură pătrunzătoare şi analize psihologice tăioase.”
coperta 4 - Sharp Objects / Obiecte ascutite - un roman de Gillian Flynn (Tritonic, mai 2007)

Alte secrete...

Unor distinsi cititori nu le-au placut secretele mele. Erau pre soft.
Telenovela cu liceul? Colega de care m-am indrogostit si am dus-o acasa pe jos prin nameti 10 km din Pantelimon in Ozana pe 1 ianuarie acum vreo 20 si ceva de ani... Dar care nu a fost prietena mea pentru ca era indragostita de cel mai bun prieten al meu... Curat telenovela...Dar chiar asa a fost. Inte timp m-am revazut cu toti acum 2 ani la aniversarea a 20 de ani de la terminarea liceului (Misu Bravu). Prin anul I de facultate istoria s-a repetat cum diferit: noi ne iubeam si cel mai bun prieten al meu suspina pe la colturi. Mi-a dat un ultimatum: eu sau ea? Am zis ca e mai important un prieten vechi decat o iubire noua... I-am pierdut pe amandoi... Asa-i in tenis! (zicea Caragiu pe vremuri...)
Vom reveni. Asta-i!

23 ianuarie 2007

Secretele mele...

Am fost taguit dar nu am raspuns prea repede si nici nu stiu cui sa o dau mai departe. Toti amicii mei virtuali au fost deja atinsi...
Asadar:

1. Educatie
De fapt sunt inginer constructor, dar am terminat dupa 89 si nu am profesat o zi. Am facut drept vreo 4 ani la ff (sau ID cum ii zice acum)si acum ma zbat cu un doctorat cu tema "Fotograia de presa si memoria sociala".

2. Ocupatii
M-am angajat fotoreporter prin concurs in presa romana de tranzitie in 1990. Am colaborat cu TVR vreo cateva luni, dar am renuntat repede. Am mai lucrat ca agent publicitar. Asociat intr-o firma de moda - eram fotograf evident! Din 1993 ma zbat alaturi sau - mai exact - in Tritonic. (Anul asta vom avea 14 ani - putem sa ne luam buletin!)


3. Pasiuni
Tatal meu (zis Titi) mi-a pus aparatul foto in mana la 5 zile (exista probe), totusi pana pe la vreo 13 ani nu m-a prea interesat. Si nici atunci prea mult. Prin clasa a VI-a am inceput sa scriu romane de aventuri inspirat de Jules Verne. Fara prea mare succes. Prin 1986 am cochetat cu SF-ul. Stefan Ghidoveanu m-a debutat in SF, Rogoz a vorbit de mine, Florian Pittis a citit o schita, Alex. Stefanescu m-a debutat cu o schita mainstream in SLAST (cine stie, cunoaste) prin 1986. Apoi am abandonat totul si m-am napustit spre fotografie. In ianuarie 1988 am dat examen pentru AAF Romania (Asociatia Artistilor Fotografi) - au fost ani de glorie si am cunoscut mari fotografi romani...

4. Sporturi
Nu am facut sport prea mult. Am invatat sa joc sah, dar ma bateau toti (primul meu asociat in Tritonic, Mihai Panait era maestru international si o vreme am editat o revista de sah (prin anii '90). Am invatat sa inot. Un pic de performanta am realizat prin TIR - pusca! Dar pentru ca era sa pic treapta a II-a (adica a 11-a!) am fost convins de ai mei sa ma las. Am avut un singur avantaj: in armata m-au pus la trageri sa dobor tintele colegilor mei mai neindemanatici si de aceea am tras mai mult. Dar permisii in plus nu mi-au dat.

5. Vise
Vise sunt multe. Un Tritonic puternic cu cateva colectii importante. Timp pentru scris - visez la un roman SF si la o serie de politiste. Cel putin un concediu intr-un loc necunoscut in fiecare an unde sa fac un milion de imagini. Si poate candva sa editez niste albume de calatorie cu multe imagini si putin text... Aaa, sa nu uit o viata linistita dupa modelul: la gura sobei!

Asta-i!

Autorul se intoarce...

In fine, dupa lupte seculare ce au durat 2 zile, reusesc sa am din nou net acasa. Si, evident, sa mai scriu cate ceva pe aici.

Breaking news:
Un roman care va aparea la Tritonic cu ocazia Book Fest, Sharp Objects de Gillian Flynn (Crown - Shaye Areheart Books, 2006), a fost nominalizat la Best First Novel By An American Author / 2007 Edgar Allan Poe Awards. Gala premiilor Edgar se va desfasura pe 27 aprilie la Hotelul Grand Hyatt din NYC.
Din Comitetul director fac parte autoarele noastre Linda Fairstein (Dansul mortii) si Lisa Scottoline (Zambet ucigas). Volumele acestora vor ajunge in librarii in 10 zile.
Sharp Objects: locul 4 / Best Books of 2006 / Amazon.com, locul 1 / Best Books of 2006 Top 10 Editors' Picks: Debut Fiction precum si locul1 / Best Books of 2006 Top 10 Editors' Picks: Mystery & Thrillers, conform aceluiasi amazon.com.
Dar intre noi fie vorba am auzit de la departamentul traduceri ca este foarte...brrr... Doar nu degeaba pe coperta este o lama! Asta-i!

19 ianuarie 2007

Peste 3000...

Am crezut ca va fi mai greu sa ating 3000 de vizite.
N-a fost chiar asa...

News:
- ne consolidam colectia CRIME SCENE cu un celebru autor...
- se lucreaza de zor la Sharp Objects / Obiecte taioase va fi probabil. Vedeti si Best book of 2006 pe Amazon
- Codul de Villiers va pare sub titlul Codul Cavalerilor - cea mai tare parodie a, stiti voi, carui cod!

Acum ascult Keane - The Frog Prince. Mie imi place.
Vom reveni!
Asta-i!

Soare si bloguri

Si sa nu crezi in telepatie.
Ma duceam spre sediu, bombanind ca in fiecare dimineata traficul de pe Stefan cel Mare si cativa (mai multi) soferi smecheri. Intotdeauna m-am intrebat daca e bine sa te crezi smecher sau prost. Daca esti prost nu bagi de seama cum esti. Daca esti smecher poti sa dai de unu' si mai si; te enervezi, pulsu', inima... Doamne fereste!
Revin! Deci ma jucam cu mine de-a smecheru' prost si ziceam in gand ca nu am mai scris de mult pe TRITONICNEWS si ca, totusi, am o responsabilitate fata de cititorii mei (aia multi putini, cati sunt eu ii respect si ii iubesc!). Mi-am zis:
Cum ajung deschid masinaria cu zbaturi si alimentata cu huila atunci cand nu bate vantu' si scriu ceva inteligent!
Nu prea stiam ce, dar... O carte noua, o scobitoare, o maslina...
Deschid jucaria si dau de raportul de monitorizare a presei (ce stiti, domniile voastre, treaba cu dichis!) unde, hopa, articol despre noi astia din zona virtuala...
Felicitari stimati colegi:
intai cei pe care ii cunosc personal - jen si ionuca, mike si hnu, mircea si marian, apoi toti ceilalti - Terorista, Cultura-Vura, Catastif, Mayuma, cei din PR asemeni (ca si ei scriu bine) si tot asa...
Va multumesc stimati colegi din presa si va multumesc stimati colegi virtuali.

Si acum sa lasam lacrimile de fericire.
Exista 4 carti la tipar this is for sure!
Adica:

CRIME SCENE
1. Zimbet ucigas / Lisa Scottoline / 368 pag. / 10 x 18 cm / 26 lei in librarii
2. Dansul mortii / Linda Fairstein / 368 pag. / 10 x 18 cm. / 26 lei

MILLENNIUM PRESS
DUNE : CASA ATREIDES / Herbert fiul si KJ Anderson / 800 pag. / 10 x 18 cm. / 40 lei
POWERSAT / Ben Bova / 544 pag. / 10 x 18 cm. / 33 lei.

Cam asta-i tot!

PS Ma uit afara si nu inteleg. Mireille imi spune ca in Mexic ninge si e frig, iar oamenii nu sunt pregatiti pentru asta - n-au haine groase si incalzire centrala... Aici e cam pe dos!
Din partea mea - soarele sa fie primit!

15 ianuarie 2007

Zimbet ucigas...in tipar!

Primul titlu 2007 - primul titlu Crime Scene - primul titlu Lisa Scottoline ... in tipar!
Pe blogul Millenium DUNE Casa Atreides si POWERSAT.
Am intrat in lupta! Asta-i!

A lucra la o editura...

Dedic acest post Ionucai si lui Vic
(cei care stiu despre ce este vorba inteleg, ceilalti vor intelege curand. Sper.)

Deunazi s-a iscat pe un blog prieten o agitatie febrila declansata de teribilul entuziasm al unei domnisoare dispusa sa lucreze intr-o editura.
M-am intrebat privind intr-o oglinda (cea din hol, pentru ca e mai mare!) ce inseamna sa lucrezi intr-o editura. M-am intrebat pe mine gandind la cei aproape 14 ani de Tritonic si la inca 2 inainte la o alta mica editura srl ... Aproape 16 ani.
Evident nu mai exista nici o legatura intre ce se intampla in 1991, 1993 sau chiar 2000 si ce este acum in industria cartii.

Jucatorii mari au car ramas aceiasi. Si nu ma refer la firme ci la oameni. Indiferent ca vin dinspre uman sau real, cei care atunci in primii ani au dezmortit sistemul de stat au ramas. Timid, usurel, ezitant au aparut jucatori noi. Tot mai tineri. Ei au acum 35 sau 30 sau 27 sau 23 sau 19 ani. Nu stiu sa fi pierdut oameni pe drum. Cei care au fost atinsi de microb au ramas...
Oare cand devine boala contagioasa? Cu siguranta primele simptome sunt legate de citit, apoi de scris. Cu totii am cochetat cu scrisul. Unii au reusit mai mult. Sunt scriitori sau jurnalisti. Altii au renuntat si au ramas doar editori. Dar mai spera.
Apoi simptomele devin acute cand iti doresti sa intri in malaxor, in sistem, in joc sau cum vreti sa-i spuneti...
Aici riscul e mare. Da dependenta...
Unii fug. Dupa 2 saptamani sau doua luni. Rar si dupa un an...
Cei mai multi nu mai scapa si raman. Cred ca pe viata...
Pentru ca de boala nu mai scapi.

Avantaje?
Lume simpatica, umblata, comunicativa, multe carti, un pic de calatorii...
Dezavantaje?
O multime: salariile nu sunt magnifice (nu ca la o banca sau la o agentie de publicitate!) si banii vin greu. Se lucreaza in salturi si sub stres. Greu de planificat totul...

Si multe altele, dar nu vreau sa ma plang.
Va spun doar atat: nu va bagati in ciorba asta! Nu merita!
In plus mai deveniti si alergici la hartie!
Si se mai uita si lumea ciudat la voi - auzi sa citesti carti in zilele noastre!?!?
Nu va bagati!
Sau, eu stiu, doar daca sunteti total inconstienti... Nebuni... Visatori... Umani !!
Ajunge prea multa filozofie. Copila gandeste-te bine. Si dumneata, domnule, ai dreptate...
Asta-i! Asta-i tot!

PS Am scris acest post tarziu in noapte dupa ce mi-am paradit ochii cu ultima citire a romanului politist care inaugureaza seria Crime Scene. Asta-i viata! De editor...

13 ianuarie 2007

Trei puncte ...

Trei puncte
Adica ...
De la o vreme scriind emailuri, smsuri, pe mess sau pe blog folosesc foarte mult la sfarsitul frazelor cele trei puncte. M-am intrebat de ce... Cred ca stiu. Acum cateva minute am avut aceasta mica revelatie! Pentru ca ofera un final deschis... De tipul: orice sfarsit e un nou inceput. Probabil pentru ca sunt o fire optimista.
(Desi in casti imi canta James Blunt cu Goodbye My Lover... cam trista, nu... brrr, iar punctele alea!)
Asta-i! Nu va povestesc mai mult ca sunt chinuit de Zimbetul ucigas - ultima ochire. Luni fuge in tipar! Curat ucigas! M-a ucis...
Asta-i de tot!

Harrison. Mike Harrison. M. John Harrison


WANTED
M. John Harrison
autor al
Viriconium
(omnibus)
Tritonic 2006, 16 x 23 cm., 416 pagini, trade paperback.
urmeaza Light si Nova Swing.
Va sosi la Bucuresti intre 6 si 9 iunie.
Lansare la o librarie (posibil Diverta) si o intalnire cu studenti si profesori, plus orice alti curiosi sau admiratori la un anfiteatru al Universitatii Bucuresti. Autografe peste tot. Cine doreste sa-l vada mai bine - coperta revistei Fiction.ro nr. 2.

"Faptul ca M. John Harrison nu este laureat al premiului Nobel demonstreaza falimentul lumii literare."

China Mievile

Il credeti? Afara e cald... La televizor se zbenguie Die Hard 2 pe Pro si familia Smith pe HBO... Prea multa violenta (trag astia la gloante...!!). Mai devreme a fost Superman la Pro. M-au apucat nostalgiile din vremurile de trista amintiri. Vechi film, dar plin de candoare, chiar daca efectele speciale nu erau ca acum. Naiv, dar placut. Sau cel putin pentru mine... Asta-i!

12 ianuarie 2007

Cei trei M...


Am vrut sa asez aici fotografia lui Mike H, adica M. John Harrison, autorul britanic al Viriconiumului editat la noi si al altor carti (in pregatire).
Din doua motive nu am facut-o!
Cineva apropiat m-a intrebat ce face alt M., adica Mireille si nu am stiut ce sa-i raspund. Apoi pe seara am vorbit cu doamna si m-am plans vreo 20 de minute (imbogatind retele de telefonie mobila din Ro si Mexic - stiti ce frumos vorbeste roboata de la reteaua mexicana, o bomboana!), ca librarii nu platesc (cei mari, aia cu librariile din mall-uri, nu spui cine, ca-s importanti!) si ca se intampla o multime de alte intarzieri... Nu cred ca s-a bucurat prea mult auzindu-ma...
Si al doilea - alt Mike H., adica Michael Haulica nu a avut timp sa-mi trimita fotografia de pe computerul lui. Nu a avut timp pentru ca am lucrat ca disperatii sa pregatim vreo 14 oferte pentru titluri noi pe care sa le trimitem la agentul roman...
Asadar Mireille in Mexic, M. John Harrison la Londra, dar in 6 - 9 iunie la Bucuresti si noi ceilalti in Coacazelor... Cine-i mai castigat? Asta-i!

10 ianuarie 2007

Vine... FRIDA !


Noua colectie
TRITONIC PREMIUM

din 25 februarie
in librarii

frida
un roman de
Barbara Mujica

doar 50 lei
prin bookletul aflat in TABU / februarie obtineti o reducere de 15% - daca veti completa talonul aflat pe ultima pagina si il veti trimite la editura.

08 ianuarie 2007

Breaking News on blogs !

Stimabililor si respectabililor,
Au aparut doi competitori noi pe wordpress:
1. Mai vechiul Colier de perle al bunicii al lui Mike adica:
http://michaelhaulica.wordpress.com/
2. Foarte noul buna, eu sunt diana, pr-ul editurii tritonic adica:
http://dianageacar.wordpress.com/
Bun venit! Asta-i!

07 ianuarie 2007

Monstrul... apare !!!


Atentiune!
Acesta este monstrul adormit!
Pazeste ca un adevarat cerber usa de intrare in Tritonic Building - asta cand nu doarme!
Totusi n-as incerca sa intru pe furis, poate fi foarte convingator!
Alte amanunte despre Ronin:
- mananca pui si vita, nu-i place painea si bobitele cu vitamine, totusi ciorbele si iaurturile il satisfac;
- se joaca plimbnd prin curte un flacon gol de 2 l de suc sau o craca de copac lunga de vreo jumate de metru.
In rest e un adevarat caine de editura. Lui Jeff VanderMeer i-a mancat doar pe margini volumul original din Veniss Underground primit prin posta si depus in curte. Textul a fost folosit. Civilizat si erudit. Asta-i!

06 ianuarie 2007

Paparazzi...ultima ora!!


Tocmai am primit de la trimisul nostru special din Satu Mare aceasta imagine. Se zvoneste ca la Millennium Press a fost angajat un nou editor adus prin transfer (pe bani grei!) de undeva din NYC. Acest cadru dovedeste ca zvonul este confirmat.
Big Bad Bear pregateste o lovitura pe piata editoriala romaneasca.
Nu cunoastem amanunte mai ales ca celalalt coleg al nostru cel care inregistra sunetele a cazut din pomul aflat peste drum de Bear Residence. Spitalizat de urgenta nu a putut declara decat: "Auuuu! Ma doare picioru'!!"
Vom reveni cu amanunte in editia de maine!
Pana atunci promitem ca la cererea publicului maine va apare in premiera si o imagine cu Monstrul Maro, alias "Atentie! Caine rau!", pe numele sau de buletin: Ronin.
Acel individ canin care ne maninca si urechile (daca se ridica cu labele pe gard are aproape 1,80 m - brrr, si nu glumesc!
Deci: Watch your back! Suntem si noi cu ochii pe voi!Asta-i!

05 ianuarie 2007

Friday night... news !

ZIMBET UCIGAS / Lisa Scottoline / Crime Scene / fragment- capitolul 1
(...)
- Domnule Cott, nici un avocat nu poate lua toate cazurile, îi răspunse Mary, apoi ezită. Bennie le spusese asociaţilor să nu vorbească cu Premenstrual Tom, dar dacă i-ar fi putut explica situaţia, poate că ar fi încetat să mai sune. Cred că Bennie v-a spus de ce cazul dumneavoastra nu ar putea fi cîştigat. A practicat dreptul constituţional mulţi ani şi judecata ei este excelentă, aşa că...
- Toţi judecătorii sînt băgaţi în asta! Sînt corupţi cu toţii, pînă la ultimul! Primăria este un cuib de conspiratori şi corupţi! Primarul îi are pe toţi în buzunar!
- Domnule Cott, judecătorii nu sînt corupţi, şi cazul dumneavoastră ar ajunge într-un tribunal federal oricum...
- Nu mă păcăliţi, nici una din voi! Dă-mi-o pe domnişoara Benedetta Rosato la telefon în momentul ăsta! Ştiu că-i acolo! Trebuie să fie, acasă nu e!
Mary clipi.
- De unde ştiţi că ...
- Am fost la ea acasă! Am batut la uşă, am aşteptat să-mi deschidă. Ferestrele erau întunecate!
Mary înţepeni.
- De unde ai adresa ei?
- Din cartea de telefoane, am căutat-o! Crezi că-s un incapabil? N-oi avea eu o diplomă drăguţă în drept, dar nu sînt un incapabil, DOMNIŞOARĂ MARY DiNUNZIO!
Dintr-o dată lui Mary nu-i mai păru rău pentru el. Acum striga mai tare, aproape urla.
- AM SPUS dă-mi-o pe DOMNIŞOARA BENEDETTA ROSATO la telefon ÎN MOMENTUL ĂSTA! ŞTIU că e chiar acolo, lîngă tine!
- Domnule Cott, dacă aţi vrea doar...
- NU MĂ MINŢI! Să nu îndrăzneşti SĂ MĂ MINŢI!
- Domnule Cott, eu nu...
- Vin acolo, CĂŢEA MINCINOASĂ! Vin acolo şi o să te ÎMPUŞC...

(din 1 februarie in librarii...in toate librariile!)

Motto:

O femeie este ca un pliculeţ de ceai. Nu ştii cît este de tare pînă cînd nu este în apă fierbinte.
Eleanor Roosevelt

Traducere şi note de Cezara-Maria Păstrăv
Redactare Bogdan Hrib
Coperta colecţiei Alexandra Bardan

Asta-i! Mai multe maine (despre discutia secreta de astazi de pe Calea Mosilor - 7 ore, B.B.Bear, Mr. B.B. and H&H !!??)

In cautarea...linistii pierdute...



Initial nu am vrut sa scriu nimic azi. Nu stiam ce. si totusi...

Ieri m-am intalnit pe seara cu doi prieteni. Azi dupa pranz cu o prietena. Am primit pe seara un email de la o alta prietena. Maine ma vad cu doi domni, chiar trei - si ei prieteni. Multi, nu-i asa? Dar, oare, vreunul dintre ei si-a gasit linistea; chiar daca doi dintre ei sunt peste ocean, unul in nord, ceilalti pe aici, in tot felul de relatii vechi si neinchise si relatii noi si neimplinite... Doamne, sa nu ma acuze de nimic rau. Nici macar de barfa. Ma intreb doar daca noi, oamenii de azi, de aici sau de aiurea ne mai putem gasi linistea. Dupa ce reteta? Evident nu exista retete... Si atunci ne cautam fiecare reteta o viata intreaga. O gasim? Si daca o gasim, mai avem timp sa ne bucuram de ea?... Cam retorice chestiunile, nu?

De ce am pus aceasta imagine? Ca sa vedeti cat de nelinistit sunt eu! Asa arata un colt din incaperea ce imi serveste ca birou la etajul unu al "buildingului" Tritonic. Brrrrr... O nebunie, nu? Asta-i, ce sa-i fac?!

04 ianuarie 2007

Zapada de o zi...

Azi a fost o nebunie.
Ploaie, apoi zapada si iar ploaie...
Ambuteiaje si nervi.
In consecinta nu am inspiratie si nici nu am nimic deosebit de spus. Scuzati-ma.
Asta-i tot!

01 ianuarie 2007

URA si la gara!

Asa se zicea pe vremuri: URA si la gara!
Acu' e altfel!
Cica: UE si la gara!
Ma rog, unii la autogara!

Azi a fost soare si cald.
Mi-ar permis o placere de care nu-mi mai aminteam. Ultima oara cand... Nimic! Nu mai tineam minte!
M-am asezat pe o banca aflata pe trotuar la cativa zeci de metri de blocul meu (multumim, dom' primar de sector 3!), in plin soare de ianuarie, la vreo 8 sau 10 grade si m-am apucat cu zambetul pe bune sa-mi sun prietenii si cunoscutii si sa le urez "La multi ani!". A fost un regal. Strada linistita. Putini trecatori. Cateva vrabiute ciugulind apa din balti. Oameni frumos imbracati pasind hotarati, cu flori in maini, spre mase de pranz la rude... Am trait ca intr-un film american, comercial si cu happy-end. M-am bucurat sincer. Sper sa va fi bucurat si voi de asemenea clipe azi. Sau, macar, bucurati-va ca a existat cineva in prafuita si nesuferita asta de capitala care a zambit pe o banca in soare vorbind cu prieteni de peste tot.
Va multumesc.
Bucurati-va de 2007.
Daca mai stiti sa o faceti. Daca nu, treceti in agenda sa mergeti la un curs. Fericirea e usor de fabricat, trebuie doar sa cunosti reteta si sa ai la indemana tot ce iti trebuie.
Asta-i!

UE acum !

La multi ani!
In UE si in 2007, un an cald si calm, sanatate, noroc si lumina.
Bucuratri-va!
Asta-i!

PS Ultimul banc:
- Cine esti?
- 007 !!
- ?!
- 2007!