Carti cu diamante !

Un cuvânt al autoarei
la ediţia a III-a


La fiecare carte pe care am bucuria s-o duc la bun sfârşit, îmi revine în minte vechiul dicton latin: „Cărţile au destinul lor”. Destinul cărţii mele despre istoria pietrelor preţioase poartă un nume frumos – Tritonic. Te duce gândul la tritoni, făpturi pe jumătate bărbat, pe jumătate peşte, care după placul lor stârneau sau linişteau vuietul talazurilor răzvrătite ale mărilor antice.
În destinul cărţii despre nestemate, scrise cu plăcere şi bucurie, cei cinci ani cât am lucrat la ea au trecut repede. În pragul anului 2000 – ultimul an de secol şi mileniu – aveam în mână textul printat. A început apoi periplul lui prin câteva edituri importante, urmat de fiecare dată de totala mea decepţie în faţa reacţiei unanime – cartea era prea mare! Mi s-a propus: s-o scurtez la o treime sau măcar la jumătate; să elimin citatele din literatură, mai ales poeziile; să introduc diferite reţete practice de spălare, curăţenie şi lustruire; şi altele asemenea.

N-am acceptat nici una dintre propuneri şi în vara anului 2000, textul s-a reîntors pe biroul meu. Atunci a intervenit acel „destin latinesc al cărţilor” şi i-a sugerat prietenului care îmi printase cartea s-o propună la Editura Tritonic. Era la început de iulie 2000, iar în august am plecat în vacanţă, la munte ducând cu mine câteva exemplare proaspăt tipărite ale cărţii, intitulate în prima ei ediţie „Strălucire şi destin”. În anul 2004 s-a tipărit ediţia a II-a, în care subtitlul ediţiei întâi a devenit titlu – „O istorie fascinantă a pietrelor preţioase”.

Acum, după mai bine de şase ani de la publicarea cărţii, trebuie să recunosc că dragostea mea de o viaţă pentru pietrele preţioase mi-a adus nenumărate bucurii: recenzii apărute în ziare şi reviste; emisiuni la radio şi televiziune; telefoane primite acasă, unele de la persoane necunoscute; un noian de daruri – tot soiul de pietre de pe cuprinsul Terrei (se află printre ele o pietricică modestă din insula Rodos, o fărâmă de alabastru de lângă Piramide, minuscul „opal de foc” din Australia, un disc perforat de turcoază din Afganistan, ş.a.); în sfârşit – vestea că se va tipări cea de-a III-a ediţie.

M-am întrebat dacă nu ar fi indicat să completez textul „Istoriei fascinante”, aducând la zi evenimentele din strălucitoarea lume a nestematelor mileniului trei. Am răsfoit dosarele în care păstrez proaspete din muzee şi de la marile expoziţii de bijuterii din diferitele ţări, decupaje din presă, printuri scoase de pe Internet, note luate de mine la filmele documentare şi jurnalele de ştiri TV.
În ansamblul lor, cei şase ani câţi s-au scurs ai noului mileniu se caracterizează printr-o abundenţă de-a dreptul copleşitoare a datelor privind giuvaiergeria în general, pietrele scumpe în particular.
Pentru exemplificare, voi rezuma doar câteva dintre numeroasele ştiri recente despre diamante.
Darul făcut noului mileniu trei de marea companie producătoare de diamante De Beers se numeşte De Beers Millennium Star. Este un superb briliant de 203,4 carate, provenit dintr-un diamant brut de 777 varate, găsit în Congo la începutul anilor nouăzeci ai secolului trecut. Expus la Londra, în Domul Mileniului, briliantul a fost ţinta unui jaf îndrăzneţ, din fericire dejucat la timp de poliţie.
Tot la Londra, în cadrul Muzeului de Istorie Naturală, în ziua de 8 iulie 2005 s-a deschis „Cea mai strălucitoare expoziţie din lume - diamantele”. Pe lângă inestimabilele bijuterii istorice şi moderne, aduse din toată lumea, au fost prezentate aici câteva diamante noi, descoperite la sfârşitul secolului XX, şlefuite în secolul nostru. Printre acestea: „Împărăteasa Albastră”, de 14 carate, de un albastru intens; „Roz Steinmetz”, cel mai mare diamant roz din lume, de 59,6 carate; „Incomparabilul”, de 407,48 carate, de culoare galbenă, al treilea prin mărime în ierarhia diamantelor şlefuite.

A produs o extraordinară senzaţie închiderea neaşteptată a expoziţiei de diamante în ziua de 24 noiembrie 2005, cu trei luni înainte de data programată: Scotland Yard a avertizat direcţia Muzeului că se pregăteşte un jaf extrem de periculos!

O ştire din domeniul extracţiei de diamante a semnalat deschiderea unei mine în statul african Lesotho, la o altitudine de 3000 de metri. Aici, în august 2006 s-a descoperit un diamant de peste 600 de carate, care s-a vândut în octombrie 2006 la o licitaţie din Anvers, Belgia, cu 12,39 milioane de dolari SUA.

Toate diamantele Pământului par însă insignifiante în faţa ştirii comunicate în primăvara anului 2004 de astronomii de la Harvard Smithsonian Center din Statele Unite: a fost identificată în constelaţia Centaurului o stea pitică din carbon cristalizat – deci diamant – care cântăreşte 10 milioane de miliarde de carate. Din păcate acest diamant se află la o distanţă de 50 de ani-lumină de Pământ...

Mă opresc aici. Numai despre diamante s-ar putea scrie un lung capitol. Dar în şase ani s-au petrecut multe întâmplări în mirifica lume a pietrelor preţioase. Nu am de ales.
„Istoria” pe care am scris-o va rămâne aşa cum a fost, cuprinzând povestiri despre pietre, până la pragul mileniului trei. Alte cărţi vor înfăţişa căile nestematelor celui de-al treilea mileniu.

Galia Maria Gruder
Bucureşti
Martie 2007