Bogdan Teodorescu in biroul meu...

Întâi am primit un telefon de la o autoare de-a noastră: Nu v-ar interesa un volum despre manipulare, semnat de Bogdan Teodorescu? Am răspuns: Cum să nu! Apoi am vorbit împreună la telefon. Oficial, elegant. Am stabilit de comun acord o întâlnire. La noi la sediu.

A sosit. Ne-am strâns mâinile. I-am oferit un loc pe canapea și un pahar cu apă. Am început să discutăm. Vreo două ore. Cărți, călătorii, gastronomie... CINCI MILENII DE MANIPULARE, Cape Town și Africa în general, romanul SPADA, volume cu amintiri din locuri speciale, contractul de editare, idei de copertă, din nou despre manipulare și apoi rețete culinare...
Vi se pare haotic?
Greșit! O conversație plăcută, coerentă, elegantă și eficientă.
Ne-am strâns mâinile din nou și a plecat.

Peste trei zile am semnat contractul. După încă zece, volumul a plecat la tipar. Îl găsiți în librării din 15 noiembrie. Lectură plăcută.
A propos, am zis lectură plăcută, nu și ușoară! CINCI MILENII DE MANIPULARE e o carte grea. La propriu și la figurat! Asta-i...“Am trăit cu iluzia, probabil confortabilă, a victoriei spiritului asupra sistemului, a ideii asupra cenzurii, a individului asupra birocrației. Victoria a venit, însă în general foarte târziu pentru acel spirit, acea idee și mai ales acel individ, și nu a servit decât la progresul sistemului, la triumful birocrației, la perpetuarea cenzurii.
După 5000 de ani de organizare socială nu trăim într-o lume fără manipulare și nici într-o societate fără cenzură. Nici măcar nu putem afirma că există o curbă descendentă a acestor două fenomene. Tehnologia superioară a dezvoltat o cenzură bine echipată tehnologic și mereu adecvată - inclusiv din punctul de vedere al justificării sale - noilor realități.

Modernizarea individului a dus mimetic la modernizarea manipulării aplicate lui, astfel încât raportul dintre el și sistem să rămână, în fapt, mereu același. Primul om al majorității traseelor omenirii este cunoscut. Prin însăși natura ei, manipularea nu are pionieri, ci doar un șir lung de practicanți care au dezvoltat în tăcere și discreție singura metodă prin care indivizii au putut fi puși laolaltă într-o construcție socială și apoi au putut fi ținuți acolo.(...)
(Bogdan Teodorescu, fragmente din volum)