Sindromul post-Campina

Cu intarziere va scriu ce a gandit Victor un pic dupa lansare:

"Lansarea de la Campina a fost o treaba sentimentala mai mult decat de popularizare a romanului - pentru ca multe lume stia deja despre aparitia lui si unii il si citisera, venind numai sa imi spuna o vorba, doua - si ma bucur pentru receptivitatea concitadinilor mei si interesul pe care l-au manifestat pentru o carte, pentru o poveste care sa ii incante. Au venit rude, prieteni, apropiati, dar si foarte multi oameni pe care ii cunosteam numai din vedere sau din presa locala. Am primit atatea aprecieri din partea celor care mi-au citit deja cartea incat de dimineata m-am trezit cu o criza de lombo-sciatica!
Lasand gluma la o parte, am fost realmente surprins sa constat interesul mare pentru literatura in acest oras in care alte centre de divertisment si cultura si-au inchis, din pacate, portile - ma refer, aici, la Cinematograful Central si la Casa Cartii, care era o librarie cu traditie in Campina. A fost o lansare mai calduroasa decat cea de la Sadoveanu, din Capitala (asta fara sa admit ca aceea ar fi fost altfel decat excelenta la randul ei...), datorita faptului ca aici am fost inconjurat de profesorii care m-au educat, de oamenii printre care am crescut, de locurile si chipurile familiare. O experienta deosebita... Ma bucur ca nu am ratat-o."

Pozele reprezinta:

1. multimi de fani invadand libraria Diverta

2. coada la autografe ca in vremurile uitate la cele comestibile...
3. echipa Tritonic la o minisedinta de dupa lansare - Andreea, Mike si subsemnatul savurand victoria.

Asta-i...