Frida Kahlo m-a doborat...

Insemnarea ar fi trebuit sa se numeasca: "UN WEEKEND CU FRIDA", dar dupa 35 de ore de chin, extaz si disperare am ales titlul de mai sus. Ei bine, am incercat sa redactez romanul FRIDA al BARBAREI MUJICA. (Cel trambitat cu surle si tobe de noi prin bookletul din TABU!)
Greu de spus ceva in cateva vorbe. Un text dens incarcat de culori, imagini, personaje si multa actiune. Dragoste si sex, comunisti si lovituri de stat, spelendoare si decadenta, opulenta si saracie. O carte extrem de bine legata. Pornisem de la ideea ca voi citi un fel de telenovela pentru culti si in final am citit un fel de THRILLER BIOGRAFIC - nu exista asa ceva, dar asa as defini aceasta carte cu cat mai putine cuvinte.
Greu de citit - nu din cauza stilului, ci datorita fortei textului. Dupa 10-15 pagini simteam ca gafai ca dupa 2 ture de stadion. (N-as zice ca as fi prea atlet, ba din contra, dar asa imi imaginez...)
Pe langa Frida Kahlo si sora ei, Cristina (in rolul povestitorului), Diego Rivera si zeci de actori, politicieni, artisti, apare un urias personaj, un personaj caracatita, fascinant si ucigas... MEXICUL. Un Mexic al anilor 1907 - 1954 (pe durata vietii Fridei). Un Mexic nebulos, naucitor, colorat, murdar, prafuit, sublim si viu, foarte viu...
Nu-mi dau seama daca citind acest roman iti vei dori sa vizitezi aceasta tara paradoxala sau vei fugi etern numai la gandul de a merge acolo... (cam aiurea fraza, nu-i asa?! Ma gandeam ca daca Mireille ar fi citit aceasta carte inainte de a-l cunoaste pe Mario, poate ca ar fi reflectat de doua, trei, patru ori... Sau, ma insel, din contra!)
In concluzie, cumparati-o si cititi-o! Credeti-ma pe cuvant, nu e reclama pro domo...
Asta-i...