23 ianuarie 2007

Secretele mele...

Am fost taguit dar nu am raspuns prea repede si nici nu stiu cui sa o dau mai departe. Toti amicii mei virtuali au fost deja atinsi...
Asadar:

1. Educatie
De fapt sunt inginer constructor, dar am terminat dupa 89 si nu am profesat o zi. Am facut drept vreo 4 ani la ff (sau ID cum ii zice acum)si acum ma zbat cu un doctorat cu tema "Fotograia de presa si memoria sociala".

2. Ocupatii
M-am angajat fotoreporter prin concurs in presa romana de tranzitie in 1990. Am colaborat cu TVR vreo cateva luni, dar am renuntat repede. Am mai lucrat ca agent publicitar. Asociat intr-o firma de moda - eram fotograf evident! Din 1993 ma zbat alaturi sau - mai exact - in Tritonic. (Anul asta vom avea 14 ani - putem sa ne luam buletin!)


3. Pasiuni
Tatal meu (zis Titi) mi-a pus aparatul foto in mana la 5 zile (exista probe), totusi pana pe la vreo 13 ani nu m-a prea interesat. Si nici atunci prea mult. Prin clasa a VI-a am inceput sa scriu romane de aventuri inspirat de Jules Verne. Fara prea mare succes. Prin 1986 am cochetat cu SF-ul. Stefan Ghidoveanu m-a debutat in SF, Rogoz a vorbit de mine, Florian Pittis a citit o schita, Alex. Stefanescu m-a debutat cu o schita mainstream in SLAST (cine stie, cunoaste) prin 1986. Apoi am abandonat totul si m-am napustit spre fotografie. In ianuarie 1988 am dat examen pentru AAF Romania (Asociatia Artistilor Fotografi) - au fost ani de glorie si am cunoscut mari fotografi romani...

4. Sporturi
Nu am facut sport prea mult. Am invatat sa joc sah, dar ma bateau toti (primul meu asociat in Tritonic, Mihai Panait era maestru international si o vreme am editat o revista de sah (prin anii '90). Am invatat sa inot. Un pic de performanta am realizat prin TIR - pusca! Dar pentru ca era sa pic treapta a II-a (adica a 11-a!) am fost convins de ai mei sa ma las. Am avut un singur avantaj: in armata m-au pus la trageri sa dobor tintele colegilor mei mai neindemanatici si de aceea am tras mai mult. Dar permisii in plus nu mi-au dat.

5. Vise
Vise sunt multe. Un Tritonic puternic cu cateva colectii importante. Timp pentru scris - visez la un roman SF si la o serie de politiste. Cel putin un concediu intr-un loc necunoscut in fiecare an unde sa fac un milion de imagini. Si poate candva sa editez niste albume de calatorie cu multe imagini si putin text... Aaa, sa nu uit o viata linistita dupa modelul: la gura sobei!

Asta-i!

3 comentarii:

Anonim spunea...

La 'gura sobei' suna atit de frumos incit pare ireal! Dupa cum se invirte lumea astazi, as crede mai degraba ca vorbesti despre un nou subiect SF. Daca am avea timp sa ne simtim linistea poate ca am descoperi mai repede drumul catre gura sobei.
Dar, succes!

taralunga s. spunea...

De acord cu satisfactia reveriei (usor poporaniste, nu-i asa?) tip 'gura sobei' - da recunoasteti ca si aia devine plicticoasa...auzi acolo, sa tot asculti la infinit cum troznesc butucii, cum sfaraie taciunii, ce desene mitologice inchipuie focu' pe peretii (desigur, crapati istoric) ai bojdeucii...da-o-ncolo de reverie! Cat priveste secretele, o mica critica constructiva: sunt o tar' fad-nesecrete si cam ales-pozitive... ca noi curiosii asteptam poate ceva topic mai interesant (cum ar fi telenovela cu iubita secreta din liceu sau cand si cum ai fost bad guy prima data). Oricum, si ceva de bine: din lespuire reiese un spirit usor impregnat de nomadism (deslusim oare ceva pirati in arbore, domnule Bogdan?)
Sanda

Bogdan Hrib spunea...

Linistea nu ne-o vom gasi decat atunci cand paharul va fi plin... Paharul meu e aproape plin (asta e tot un secret) Anul acesta se va ummple, pana in iunie sau cel tarziu la sfarsit de noimebrie. mai vorbim atunci.
Doamnei S.T. la gura sobei nu e vorba de reverie ci de fericire... Construita, muncita,... bojdeuca va avea si centrala, iar peretii crapati nu-mi plac (sunt constructor!)