15 ianuarie 2007

A lucra la o editura...

Dedic acest post Ionucai si lui Vic
(cei care stiu despre ce este vorba inteleg, ceilalti vor intelege curand. Sper.)

Deunazi s-a iscat pe un blog prieten o agitatie febrila declansata de teribilul entuziasm al unei domnisoare dispusa sa lucreze intr-o editura.
M-am intrebat privind intr-o oglinda (cea din hol, pentru ca e mai mare!) ce inseamna sa lucrezi intr-o editura. M-am intrebat pe mine gandind la cei aproape 14 ani de Tritonic si la inca 2 inainte la o alta mica editura srl ... Aproape 16 ani.
Evident nu mai exista nici o legatura intre ce se intampla in 1991, 1993 sau chiar 2000 si ce este acum in industria cartii.

Jucatorii mari au car ramas aceiasi. Si nu ma refer la firme ci la oameni. Indiferent ca vin dinspre uman sau real, cei care atunci in primii ani au dezmortit sistemul de stat au ramas. Timid, usurel, ezitant au aparut jucatori noi. Tot mai tineri. Ei au acum 35 sau 30 sau 27 sau 23 sau 19 ani. Nu stiu sa fi pierdut oameni pe drum. Cei care au fost atinsi de microb au ramas...
Oare cand devine boala contagioasa? Cu siguranta primele simptome sunt legate de citit, apoi de scris. Cu totii am cochetat cu scrisul. Unii au reusit mai mult. Sunt scriitori sau jurnalisti. Altii au renuntat si au ramas doar editori. Dar mai spera.
Apoi simptomele devin acute cand iti doresti sa intri in malaxor, in sistem, in joc sau cum vreti sa-i spuneti...
Aici riscul e mare. Da dependenta...
Unii fug. Dupa 2 saptamani sau doua luni. Rar si dupa un an...
Cei mai multi nu mai scapa si raman. Cred ca pe viata...
Pentru ca de boala nu mai scapi.

Avantaje?
Lume simpatica, umblata, comunicativa, multe carti, un pic de calatorii...
Dezavantaje?
O multime: salariile nu sunt magnifice (nu ca la o banca sau la o agentie de publicitate!) si banii vin greu. Se lucreaza in salturi si sub stres. Greu de planificat totul...

Si multe altele, dar nu vreau sa ma plang.
Va spun doar atat: nu va bagati in ciorba asta! Nu merita!
In plus mai deveniti si alergici la hartie!
Si se mai uita si lumea ciudat la voi - auzi sa citesti carti in zilele noastre!?!?
Nu va bagati!
Sau, eu stiu, doar daca sunteti total inconstienti... Nebuni... Visatori... Umani !!
Ajunge prea multa filozofie. Copila gandeste-te bine. Si dumneata, domnule, ai dreptate...
Asta-i! Asta-i tot!

PS Am scris acest post tarziu in noapte dupa ce mi-am paradit ochii cu ultima citire a romanului politist care inaugureaza seria Crime Scene. Asta-i viata! De editor...

6 comentarii:

Anonim spunea...

Eu cred ca lumea editorilor are si multe puncte bune. Insa de multe ori acestia, editorii, devin atat de preocupati de partea abstracta, incat uita sa dea importanta partii materiale. Care uneori vine ca un tavalug si nelinisteste sufletul cel atat de preocupat de creatie. Nici lumea agentiilor de publicitate, nici cea bancara nu este atat de frumoasa precum pare, caci in final, cand esti intrebat cu ce ai ramas din aceasta viata, cand ti se prezinta faptele vietii tale ca un film ajungi sa vezi ca NU AI NIMIC. Cu putina organizare si initiativa antreprenoriala se ajunga ca si din acest domeniu sa se castige. Totul este sa stii ce sa publici dar si cum sa o faci. De exemplu cartile de la Tritonic au un mare dezavantaj: sunt disproportionate si greu de tinut in mana, iar marginile prea strampte asa ca iti cam strici cartea ca sa citesti tot (marginea din stanga mai ales).

Intrarea in acest domeniu eu unul cred ca trebuie sa se faca prin pastrarea echilibrului dintre material (problemele organizatorice / financiare) si spiritual (creatia unei opere). Iar daca ai un pic de curaj o poti face.

Bogdan Hrib spunea...

Multumesc. Pertinente comentariile. Daca ar fi de ajuns curajul ar fi simplu. Mai sunt necesari, bani, sacrificii (timp, familie, prieteni!), rabdare... si multe altele. Daca ma gandesc la toate ma deprim si nu vreau. Multam. Va mai astept pe aici. Asta-i!

Anonim spunea...

nu cred ca este asa de tragica treaba asta precum o descrii tu.daca omului ii face placere si are o pasiune pentru asta cu atat mai bine,se imbina utilul cu placutul.

Bogdan Hrib spunea...

Corect. Din fericire imbinam utilul cu placutul. Fara placut nu prea e cuser... Nu merge! Asta-i!

Anonim spunea...

Eu ma tot gandesc la asta de cativa ani buni. De citit nu ma las. De cumparat carti, la fel. Ce poate fi mai frumos decat sa citesti si sa fii platit pentru asta? :) It's a dream come true!

Corina spunea...

eh, e frumoooos cand iei cartea proaspata in mana si te imbeti cu parfumul de hartie noua!