Victor Dragomir

N-am stiut ce titlu sa pun. Asa ca am scris doar - Victor Dragomir

Am reusit sa-i citesc volumul pe marginea unei piscine linistite din Nisipurile de Aur. Intr-o atmosfera fierbinte. Victor scrie despre ierni americane, despre troiene si masini inzapezite. Despre focul in semineu si vantul care suiera. Stiti bancul cu autosugestia, nu-i asa? Ei bine m-am racorit citind romanul lui Victor.

Dar nu pentru ca iarna din Carolina de Nord e foarte aspra ci pentru ca personajele romanului mi-au intrat pe sub piele si au inceput sa se certe, sa se lupte alegand pe bratele mele spre creier.

Unii zic despre el ca e un Stephen King al Romaniei. Se poate zice si asa. Mie mi-a placut romanul. Si stilul foarte literar. Pervers de literar pentru grozavia confruntarii din paginile cartii. O confruntare haotic de inteligent condusa cu poante si chei multiple. Nu vreau sa scriu prea mult, vreau doar sa va fac sa patrundeti in universul lui Victor, un lumea unui scriitor american de romane de mana a doua confruntat cu cea mai mare amenintare a vietii lui...

Finalul este neasteptat si frumos...

Cititi cartea cu rabdare si mintea deschisa. Pentru mine a fost un regal.

Asta-i...

( foto BH - Victor la Atlantikron, dupa lansarea cartii, august '007)