Vesti de departe

Scuze stimati colegi si cititori.
Pentru ca un important client de-al nostru ne-a incurcat un pic borcanele nu am mai reusit sa ma tin de scris 2-3 zile inainte de plecarea mea peste mari si tari.
Iar ajuns aici lucrurile s-au precipitat.

Dar sa pornim te la inceput.
Joi pe la 14.30 dupa o furtunoasa sedinta a executivului si financiarului: Mireille, Susana si cu mine, hotaram plecarea fara sa cunoastem exact resursele.
Batranul meu Subaru, de care toata lumea uitase ne lasa in drum, gelos si fara benzina la 10 m de sediu. Marius si cu Mugur onoreaza benzinaria vecina si reusim cu greu sa ne despartim de straduta noastra. In portbagaj o valiza enorma rosie - de, haine pentru 3 saptamani si jumatate si o alta cutie enorma de carton maro, plina ochi de carti - pentru Frankfurt.

Capitala nu ne lasa prea usor sa o parasim si nici celebra autostrada 1 - plina de lucrari pe aproape 45 de km - nu e simplu de depasit. Plin de elan si bunavointa, Marius incearca sa recupereze dupa Pitesti.

Cu chiu cu vai ajungem la Sibiu, unde nu mai gasesc deschis nici un birou de asigurari. Plecam mai departe. Dupa Savarsin, deja in miez de noapte un accident. Coloana si da-i si stai!
Sorin cu treaba terminata si un Caddy plin de Secretele lui Colin Powell si ceva Viriconium ne asteapta in Arad de cateva ore bune.

Cu greu ne strecuram si dupa 45 de minute suntem din nou on the road.
Pe la 23.45 ne intalnim in parcarea din fata garii Arad. Paznicul parcarii - are 2 joburi - imi scrie o asigurare la lumina unui bec chior, schimb 100 euro si 5000 de forinti la o casa de schimb ascunsa printre schelele garii in reconstructie. Multi dubiosi prin jurul nostru.
Ne despartim. Marius si Sorin pleaca spre Bucuresti cu pretioasa marfa.

A propos de marfa - carti si librarii: din nefericire controlam foarte greu modul in care volumele noastre ajung in librarii si mai ales in rafturile librariilor. Rugamintea mea este ca atunci cand constatati lipsuri scrieti-ne inclusiv data, numele volumului si al librariei. Multumesc.

Eu ma indrept usor prin Arad, spre verisoara Mihaela cea care ma asteapta cu o pulpa de pui si piure de pe la 20.30. La ora 2 ajung in pat. Trezirea e la 5.
Pe curand un nou episod.
Asta-i.