25 septembrie 2006

Vesti din Frankfurt despre Munchen

Pentru ca am fost bombanit, ( Nu va ascund de catre cine! De Horia cel Milenar) incerc sa mai scriu cate ceva desi in Frankfurt e 12 noaptea, sunt in holul unui complex sportiv cu aer de camin, lucrez la un calculator de la 1800 si femeia de serviciu spala pardoseala prin jurul meu.

La ultima epistola adormisem fericit (pesntru 3 ore!) in Arad.
A urmat apoi o super racing de vreo 1000 km pana la Munchen. Problema nu a fost distanta cat faptul ca fiind vineri m-am incurcat prin multe ambuteiaje (stau! se zice pe aici) si am avut oarecari neintelegeri cu o ploaie mocaneasca.

Tarziu pe seara am ajuns la Munchen, mai exact in imprejurimi, intr-un orasel care este capitala televiiunilor private (Pro 7, Premiere, s.a.) Hotelul decent, de tip 2 stele spre 3. Orasul by night plin de viata. Se pregatea Oktober fest (in septembrie!). Despre seminarul privind modificarea legii dreptului de autor si implicatiile acesteia asupra editorilor n-are rost sa va povestesc. Interesant dar prea tehnic - adica juridic! Orasul o bijuterie italo-germana, cel putin dupa stilul cladirilor. Am evitat Oktober fest si m-am bucurat de Gradina engleza - un super parc in mijlocul urbei si mai ales de linistea unor restaurante neatinse de turistii petrecareti. Sa-mi traiasca gazdele care fiind de-ai casei stiau unde sa mearga. Librarii enorme foarte ordonate. Multe carti noi, aceiasi autori americani, editii frumoase in hard-cover. Literatur Haus - in fiecare oras mare primaria sprijina lectura.

Duminica a inceput drumul spre Bremen. Eu la volan, dar cu trei copiloti. Locali din fericire. Altfel imi prindeam urechile intre atatea autostrazi. In curand nu va mai exista agricultura pentru ca totul va fi acoperit cu sosele. Sa le traiasca.

Drumul spre Bremen trece prin Götingen. Acel mic oras universitar in care multi intelectuali romani au invatat. Un centru vechi pietonal, librarii universitare, cofetarii cu o multime de bomboane si prajituri din ciocolata. O nebunie. Si mai ales cateva cladiri superbe. O casa din lemn, pictata, de prin sec 17. liniste si pace. E vacanta. Mi se spune ca atunci cand apar studentii orasul e ca sub asediu. Populatia locala nu prea ii iubeste. Sunt saraci, nu consuma multe, merge pe biciclete si fac galagie. Asa o fi...

Seara ajungem in Bremen. E duminica (acum o saptamana)
promit sa scriu si maine dimineata.
Asta-i!

5 comentarii:

Cristian Tamas spunea...

Excelent,Bogdan ! Ai putea alimenta colectia de reportaje si note de drum a propriei edituri !:)
Glumesc,dar adevarul e ca ai talent!
Asteptam cu drag si alte noutati din Doiciland !
Cristian Tamas

Horia Nicola Ursu spunea...

Doiciland, doiciland ubar aleeees! Hai, Bogdane, mai vrem vesti!

Mircea Pricajan spunea...

Cerem o definiţie la "mâine dimineaţă".
Semnează: Comitetul Cititorilor Furioşi

Horia Nicola Ursu spunea...

se facu seara, se facu dimineata, apoi iar seara si iar dimineata... altfel spus: mai vrem vesti!

ortansa jarnea spunea...

Nimic "news" de o saptamana?! Multe succese! Va astept cu multa nerabdare!