Eleganta comunicationala...

(...)Dar ca am citit si cartea mi se pare cu atat mai proasta cartea (poate doar daca tigarea lui Crowley e un joint...) si oricum e oribila!!!!
Am crezut ca sunt singurul care ii vine sa vomite cand vede coperta si ...s-o cumpere cine o vrea, cine apreciaza macar putin de tot o coperta, o sa o ia sa ii dea foc sa dispara de pe piata!
Tritonic, tot asa si va mirati ca vanzarile sunt pe masura!
Nemira va da rusine la coperti!!
Si la calitatea cartilor cam incep...de ceva timp!!!
F.O.!!!

fragment de comentariu preluat de pe Cover out cloud,
in urma postarii acolo a variantei 1 pentru coperta Semne Bune.
Multumim si fara alte comentarii...

No comment!

Va rog sa-i comunicati dlui Hrib Bogdan toata lipsa mea de apreciere, in urma comportamentului editurii Tritonic fata de cititor. Ma refer la traducerea partiala a seriei lui P.Hamilton: Steaua Pandorei - Judas unchained. Mai multi amatori de sf si fantasy de calitate au reactionat dur: vor cumpara Judas unchained de pe amazon.com, iar tritonic nu va mai conta pentru ei. Puteti cauta reactiile, deosebit de negative, pe net.

Acest text face parte dintr-un email primit la redactie. Noi nu il comentam.
Judas - asa cum am precizat deja - va aparea la Tritonic in a doua parte a anului.
Acelasi format (10 x 18, 2 volume), acelasi traducator.

Dupa Gaudeamus...

A trecut si Gaudeamusul...
As vrea sa scriu despre targ si carti, dar mi-e greu...
Sunt obosit si satul.
Va rog sa ma scuzati, dar deocamdata nu mai am nimic de spus.
Probabil ca de la 1 ianuarie, atunci cand vom lansa "grila" de primavara-vara 2008 - carti noi, autori noi, editori vechi si noi, acest blog va fi preluat de departamentul marketing-pr...
Pana atunci, la revedere si nu adio!
Asta e!

Dupa lansari sambata...

Au fost bogate in oameni si aplauze. Si la 13.00 - Zully si Marian si la 15.00 - Mihai si Lorena si la 17.00 - Adriana, Carmen si Catalin.Voi reveni!

Erori de exprimare...

Putini bloggeri din afara spatiului cultural-editorial au scris despre targul de carte Gaudeamus.
A scris si Ion Iliescu.
Dar pe langa faptul ca nu stiu daca are contract cu Rao pentru publicitate si lasand la o parte ca animatia pentru volumul lui Al Gore este (din punctul meu de vedere!) extrem de puerila, exprimarea "tiparit la Editura Rao" (apare chiar in titlu!) este o prostie!
Cred ca dorea sa spuna "editat de (sau la) Editura Rao.
Banuiesc ca volumul este tiparit la Monitorul Oficial.
Tiparul e ceva, editarea altceva!
M-as fi asteptat la mai multa atentie de la dl. Iliescu. Doar a lucrat in bransa.
Sau (cum banuiesc multi!) nu-si scrie singur textele!
Asta e!

Impreuna cu ei...

Intru si eu in joc. Pentru ca sunt mandru. Aici mai multe detalii. Asta e!

Nu stiam nimic despre acest blog...

... dar mi-a placut faptul ca scrie despre:
si totusi cartile se vand
Felicitari! Asta-i...

PS De ce totusi?! Se vand si ATAT! Credeti-ma am vazut mii de oameni in Central Park, NYC stand pe iarba, sprijiniti de un pom, tinand monumentale volume hardcover in brate si devorand, imperturbabili, pagina dupa pagina... Uff, iar o sa zica cineva (A...) ca vreau sa ma dau mare si plin de fite...

Aventura bulgareasca in imagini !

Sofia in 3 imagini.

1. Sorin de banca scriitorilor in bronz. In spatele lui cladirea din Piata Slaveikov unde-si au sediul agentele noastre. In timp ce Andreea si cu el se plimbau prin capitala bulgara noi naduseam la etajul trei constatand ca cel mai mare grup editorial al tarii (nu zic nume!) luase cam tot ce voiam si noi.

2. Ne-au mai ramas si noua cateva - vreo 30! Doi editori fericiti. Intre noi, la loc de cinste un volum monumental al lui Peter F Hamilton - Primul roman din trilogia Void (1500 ani dupa Pandora si Judas - povestea continua!)

3. Seara linistita si racoroasa - salutam catedrala luminata a giorno.

(foto Andreea si Sorin) Asta-i...

Un nou blog... politicos !

Cu voia sau... fara voia Domniilor voastre, incerc sa-mi spun si eu o parere.
In rol de
CETATEAN TURMENTAT
adica
http://politicos.weblog.ro/
Multumesc, Antonio si Zully. Multumesc, Weblog si Dream Team.
Va astept. Asta-i...

O noua haina...

Cum vi se pare noua haina a blogului? Horia este vinovatul.
Chestiunea cu inima din 2 file e gasita (scormonita) de Alexandra printr-o banca de imagini si alaturi de Cititul nu dauneaza sanatatii reprezinta ceva ce cred ca publicitarii numesc identitate vizuala. Sau poate ma insel... Dar imi place! Asta-i...

Duminica dimineata pe net...

Nu am prea multe de spus. Sunt undeva in Balta Alba, pe strada Baba Novac, la etajul 9 al unui bloc vechi. Afara e soare si am o panorama superba - verdeata multa si blocuri doar in departare. O zi buna de plimbat, nu de stat in casa pe net, printre statisitici si bloguri...
Site-ul nostru urca incet dar sigur. Acum suntem pe pozitia 120!
Pregatim noi oferte. Mai ales ca va incepe anul universitar in curand.
Spun prostii plictisitoare. Mai bine ma intorc la NICAIERI - mai am cel mult 100 de pagini...
Intrati pe http://www.tritonic.ro/ si aruncati-va un ochi printre carti. Asta-i...

Povestea unei gropi

Am scris aceasta poveste in loc de prefata la volumul de publicistica interbelica "Bucurestii anului 1935", aparuta la Tritonic in 2005.
Apoi am schimbat-o putin si am trimis-o la o revista bucuresteana care intentiona sa pregateasca un numar special Bucuresti. Numarul a aparut, dar fara aceasta schita.
Va ofer voua aceste randuri cu speranta ca vor fi o lectura placuta...

POVESTEA UNEI GROPI

Totul a început cu un vânător.

Un vânător care punea capcane. O groapă acoperită de crengi subțiri și uscate. Apoi cu frunze moarte și pulbere de pământ. Ca și când n-ar fi fost... Omul verifica zilnic capcana, dar prea rar vreun animal hăituit și neatent sau rănit cădea în groapă. Desigur era vorba de un vânător sărman, altfel ar fi avut capcane sigure din fier sau măcar un arc cu săgeți.

Au trecut anii și prin pădure și-a făcut loc o potecă. Îngustă la început. Dar pentru că tăia pădurea de-a curmezișul, călăreții grăbiți zăngănind arme și ducând vești, au ales această cale. Mai mulți cai s-au împiedicat în groapa-capcană acoperită de frunze, noroi, apă sau zăpadă. Și călăreții au căzut scrântindu-și un umăr sau o gleznă. Au înjurat și au plecat.

Un boier local s-a gândit să o astupe, să lărgească drumul și să pună o taxă pentru traversarea pădurii. Dar a uitat imediat, aflând că o coloană militară otomană a trecut Dunărea și avansează spre nord.

Cu timpul poteca s-a lărgit. Copacii au fost tăiați pentru că nepoții boierului s-au certat pe avere și iernile erau geroase, iar zidurile conacului atât de reci. Oamenii locului au mai furat și trunchiurile uscate sau doborâte de vânturi și trăznete.

Domnii se schimbau cu repeziciune în țara de deasupra Dunării, pământul era mănos și grâul creștea repede. Armatele străine pribege foloseau acum drumul lat și plin de praf. Capcana se mărise. Ar fi doborât chiar și un urs. Desigur că mai multe care de aprovizionare ori tunuri trase de cai s-au răsturnat în groapă. Ofițeri grăbiți și enervați au înjurat din nou, apăsat, în limbi din est și din vest, adresându-se cârmuitorilor care nu se îngrijeau de starea drumurilor.

Anotimpurile treceau și târgul ce se ridica în zare a început să se apropie. Drumul era tot timpul ocupat de căruțe și călăreți, ba chiar de la o vreme și de calești. Luxoasele calești aveau patru sau șase cai și duceau fețe luminate în capitală. Desigur că oricît de bine erau meșteșugite osiile caleștilor, în atelierele din Bavaria sau de la Viena, nu puteau rezista gropii noastre, deja faimoasă.

Reparația dura câteva ore, câteodată o zi, două; orașul nu era chiar aproape și un negustor cu stare a așezat temeliile unui han. Nimeni nu mai încerca să repare groapa. Doar unii plini de inițiativă au început să o ocolească. Și astfel drumul nostru drept, cândva o scurtătură tăiată prin pădure, s-a îmbogățit cu o buclă îngustă pe care mergeau cunoscătorii.

În anii primului mare război, armatele noastre s-au retras înfrânte. Orașul se dezvoltase foarte mult. Hanul arsese. Atunci când au sosit trupele germane, nu au observat bucla ocolitoare și primul vehicul blindat s-a prăbușit cu partea din față în groapă. Ofițerii au oprit circulația, au adus o macara, au scos vehiculul și au ordonat repararea imediată a drumului. Au fost clipe de grație - șoseaua era dreaptă și netedă. Desigur că războiul s-a terminat după o vreme, au revenit armatele noastre, materialul de umplutură a fost folosit pentru reconstrucția hanului, groapa și bucla s-au refăcut.

Povestea s-a lungit foarte mult și secolul trecut a avut o mulțime de întâmplări. Prin 22 hanul a ars din nou, în 31 în locul lui funcționa un atelier de reparat căruțe și calești, transformat curînd în atelier auto, în vara lui 44 în groapă s-a ascuns un tanc și câțiva infanteriști care au apărat această arteră a capitalei de contraatacul Wehrmachtului, prin 54, un automobil Ceaika, negru și-a rupt planetarele și un activist de la centru a dat ordin să se asfalteze imediat. Dar era toamnă, au venit ploile și apa a luat totul. Apoi în 89, groapa a fost din nou de folos. Aici s-au adăpostit patru revoluționari și trei ziariști. Așa au scăpat de teroriști. După 90 au asfaltat din nou, de vreo cinci ori sau, poate, de șapte ori.

Ultima întâmplare s-a petrecut ieri: a căzut o Dacie. O Dacie veche din vremea cealaltă. Din fericire nu s-a rănit nimeni. O sperietură și mașina în service. S-a spus la știri. Se pare că o vor astupa. Păcat. Are o istorie atât de lungă!

Cum a fost? Va place? Asta-i...

Desene animate cu soareci si legume

Adica un film de desene animate despre un mic soricel cu talent de bucatar. Genial soricelul! Film cu invataminte, dar nu chiar atat de ingrosate ca in majoritatea peliculelor de peste ocean. Un film despre gastronomie si restaurante, evident in fascinanta capitala franceza, cu mult prea aratatul si laudatul turn Eiffel (Ma intreb: Oare daca americanilor nu li se arata acel turn nu se prind ca sunt la Paris? Probabil ca da.)
Un film fara mari pretentii. La un moment dat chiar am simtit ca se cam lungesc (vreo 10 minute). Dar relaxant...
Asta nu e o recenzie. Dar mai jos este chiar reteta care a dat numele filmului:

Ratatouille

Ingrediente necesare pentru 4 portii:
un ardei capia
2 dovlecei, curatati de coaja
o vânata mica, curatata de coaja
o ceapa
2 rosii bine coapte
50 gr ciuperci albe de cultura (champignon),taiate in sferturi
200 ml suc de rosii
o lingura busuioc verde, tocat
sare, piper negru macinat

Mod de preparare reteta - alimentatie sanatoasa
1. Curatati ardeiul si tocati-l in cuburi mici, la fel si vânata. Taiati dovleceii in felii mai groase si ceapa in rondele fine.
2. Curatati rosiile de pielita si taiati-le in sferturi.
3. Puneti toate legumele intr-o cratita, impreuna cu sucul de rosii, sare si piper dupa gust.
4. Când mâncarea incepe sa fiarba, acoperiti vasul si lasati-l pe foc inca 15 minute (sau cât este necesar ca sa se inmoaie legumele).
5. Scoateti legumele din cratita si aranjati-le pe un platou.
6. Puneti din nou cratita pe foc si dati sosul intr-un clocot scurt, ca sa se ingroase putin. Mai adaugati sare si piper, daca este nevoie.
7. Strecurati sosul si turnati-l peste legumele din platou.
Mâncarea poate fi servita atât rece, cât si calda.
(dupa www.retete-online.com)

Eu n-am incercat inca. Va povestesc dupa ce voi manca. Pare bun. Asta-i...

20.064

Azi nu am avut timp sa deschid blogul.
Noroc cu o colega, Andreea de la Piar, care-mi zice:
"Au depasit 20.000!"
Asa e. Va multumesc pentru rabdare si sper sa ramaneti prin preajma. Asta-i...

Rosia Montana si Fanfest - un fel de episod 2...

Imi doream sa mai scriu despre echipa noastra la Fanfest si luat de valul multor intamplari, zilele au trecut. Dar poate ca este mai bine asa - amintirile s-au asezat si in memorie au ramas doar imagini si emotii. Acestea sunt cateva dintre ele:

Casele si oamenii
In Rosia Montana, casele sunt ca si oamenii... Sau, mai curand, invers! Adica de vanzare sau nu! Batrani obositi, ponositi si infranti de lupta; gospodari intreprinzatori care cauta cea mai buna varianta (Mai fac o cabana pentru vizitatori ca sa scot mai mult la vanzare sau sa am mai multe locuri de cazare! - un fel de win-win situation! parca asa se zice!), tineri vanduti in masinile mari 4x4, cu marci japoneze si placute de inmatriculare cu RMG. Si multi straini (venetici, se zice?) Straini de loc si de tara! Sefii de la corporatie, "luptatorii" de la fundatiile nou-infiintate... Un amestec straniu si tensionat intr-un tinut ce pare deja ireal de natural pentru cate batalii se dau pentru el. Un tinut inca verde. M-am gandit la romanul Roxanei Branceanu, SHARIA in care natura lupta cu fiintele inteligente (fie ele oameni, caini sau maimute!) pentru a recuceri totul! Sa-mi doresc oare ca natura sa netezeasca fricile si lacomiile de la Rosia, ca un judecator la un verdict final?... Poate ca ar fi o solutie... Sau vom pierde cu totii? In Rosia Montana se duc mai multe razboaie, asa le vad eu...

Corturi si carti
Am stat doua zile si jumatate la Fanfest. Jumatatea de vineri nu se numara, sambata a fost soare iar duminica ne-a cam plouat. Si cum stateam noi cu maldarul de carti insirat pe cutii de carton acoperite de izopren, umezi si noi si cortul si volumele, asteptand sa se mai zvante atmosfera si sa rasara soarele, aparea cate un client zgribulit. Adolescenti cu fete imbujorate de frig si ochii mari, curiosi:
- Uite, astia au si carti aici!
Si se opreau. Luam cartile in maini, le deschideau... Cateodata incepeau dialoguri interesante si, recunosc, neasteptate, pentru mine:
- As vrea sa cumpar o carte ca s-o dau cadou.
- Pentru cine?
- Pentru sora mea.
- Mai mare?
- Are 19 ani.
- Si ce face?
- E studenta la psihologie la Cluj. Aveti ceva psihologic, da' nu manuale sau chestii d'astea.
- Un roman psihologic/
- Da. O carte frumoasa. Doar e cadou.
Si ii recomandam Obiecte ascutite.
Au fost mai multi cei care au cumparat carti pentru cadouri. Multa literatura din LIT si cele trei hardcovere din Premium. Au fost putini fani SF&F, totusi cei care au venit cunosteau exact colectia si stium ce le mai lipseste.
Au fost clienti placuti, zambitori, atenti si curiosi, economi, dar nu zgarciti. Clienti aproape perfecti. Clienti - cum ne-ar place sa zicem, pentru ca e la moda - europeni! La Fanfest, printre corturi, la doi pasi de Rosia Montana...
Multumim clientilor nostri. Si sper ca nu am fost prea patetic. Chiar imi aduc aminte de ei cu mult drag. Asta-i...

Bordura TVR-ului

Am vrut sa scriu despre Rosia Montana si despre lansarea de la Caminul Artei, dar trebuie sa incep cu bordura TVR-ului...
Se facea ca pe la 6.35 m-a apucat brusc o pofta neostoita de citit. Si cum ma aflam la susnumita lansare (vezi si postul de mai jos - am stat putin, dar am apucat sa aud cum organizatorii nu ne-au pomenit printre parteneri. Saracul Stefan, colegul nostru, statea ascuns pe dupa usa de sticla si incerca sa vanda FRIDA cu pret redus: 35 lei! Fara prea mare succes...), am insfacat o carte mare, singura aflata prin preajma, hardcover-ul cu romanul Frida, si m-am aruncat in masina, gandindu-ma unde gasesc un loc retras, tihnit, umbrit si comod pentru a citi.

M-am bagat printre stradutele ce ies in Aviatorilor si pe un colt am gasit un loc de parcare liber. Din nou am insfacat cartea si am cautat un spatiu pentru a-mi potoli dorinta. Cu TVR-ul la 2 pasi, m-am asezat pe o bordura, chiar in fata.

Ciudat! Erau si altii acolo... Tot cititori! Cata pofta de lectura! Apoi au tot aparut... nume celebre, jurnalisti, bloggeri, necunoscuti (pentru mine, binenteles!) Mai, mai, ce se intampla aici? m-am intrebat, dar am continuat sa citesc. L-am salutat pe Cartarescu, pe O. Soviany (citea cartea Lorenei) si pe Miruna, pe Horea Badau (cel cu asociatia consumatorilor de media), pe Razvan Tupa, Viviana de la Trei si altii. Dintre apropiati: Ona, Jen si Mike... Apoi deodata, ca-n filme, a aparut o masina albastra pe care scria Jandarmeria. Am avut brusc un deja-vu... Apoi am oftat usurat, ma speriasem...

Am mai citit un pic, am mai vorbit, s-au facut poze (amintiri?), s-a filmat... Eu tot citeam si nu pricepeam ce se intampla. Atat de multa lume citind in acelasi loc? Ciudat. Si totusi, am mai vazut asta (o sa ziceti ca sunt snob) pe iarba din Central Park NYC si, parca, la Paris, Londra, Praga... De ce nu si la Bucuresti?! Asa ca am tot citit pe bordura comoda pana pe la 8 fara 10 si apoi am plecat salutand din cap...

O ora de lectura pe bordura! Placut! Ar trebui sa mai incerc! Asta-i...

Cianura de la Rosia...

Pe placuta verde din stanga scrie:
Proprietate S.C. Rosia Montana Gold Corporation

Fara comentarii.

Alte imagini si cateva vorbe pe:

www.blogupoliticos.blogspot.com

Asta-i...

Putina atentie, stimati colegi!

Nu ma pot abtine sa nu scriu!

Andreea mi-a adus bucuroasa ultimul numar (10 august - 6 septembrie) al TIME OUT, pentru ca avem doua carti prezentate la Lecturi pentru vara - Obiecte ascutite si (evident) FRIDA.

Rasfoind tacticos revista imi cad ochii pe o reclama la Orbitorul lui Cartarescu.

O citesc...
Are doua probleme:
1. anunta o lansare din 11 iulie (!?) - repet revista a aparut in 10 august!
2. ultima fraza este urmatoarea: "Despre o carte frumos slefuita, despre o carte uimitoare se
Se ce? Unde e restul?
Scuze pentru atentionare, stimati colegi, dar Cartarescu nu are nici o vina. Un pic de atentie, va rog!
Multumesc, asta-i...

Aventura bulgareasca - Mi-a fost rusine la Balcic...

De zece zile ma intreb daca ar trebui sau nu sa scriu despre Balcic. Nu are legatura cu Tritonic (poate doar prin faptul ca am editat un volum legat de Regina Maria la Bran in care apareau si imagini cu Balcicul!), dar ma gandesc ca merita sa impartasesc vreo cateva ganduri cu cei care au fost acolo sau isi doresc sa ajunga.

Veneam de la Nisipurile de Aur si am ajuns in micul oras pe niste sosele in serpentina si in panta. Vegetatie salbatica si pe alocuri uscata. Lipsa de indicatoare. Am intrat in oras si ne stiind ce sa caut am intrebat de MUZEU. Mi s-a dat o directie si am ajuns la muzeul etnografic. Din fericire acolo doi domni vorbitori de engleza au inteles ca voiam Queen's Mary Castle adica Dvoret in bulgara. Iar serpentine, strazi inguste si pante. Un oras in schimbare - cladiri care se renoveaza, multe mici buticuri, mic oras de provincie cu aer oriental. Gurile patriotice zic ca romanii au inceput sa cumpare apartamente in Balcic. Asa sa fie. Eu nu prea am vazut semne. Macar un tricolor mic! Nimic.

Pe aleea care coboara spre palat o multime de restaurante cu oferte in limba romana si buticuri din lemn cu toate prostiile pamantului (ca la Bran!). Repet - nici un tricolor romanesc, nicaieri pomenita Romania!

La intrarea in Castel aflam ca pe langa biletul de 5 leva mai trebuie platite inca 5 pentru Gradina Botanica (ce pare a se afla pe aleile fostului domeniu regal). Ma pregatesc sa platesc usor indignat - pentru ca nu ma interesa decat Castelul -, dar mi se raspunde intr-o bulgaro-engleza ca la alta casa bilete, putin mai incolo. E primul loc din lume pe care l-am vizitat cumparand doua bilete din doua locuri diferite. O tipa mai desteapta (romanca - deja ma simteam ca acasa, se vorbea romaneste in jur - turistii, nu localnicii!) zice ca probabil tin de alt minister. Corect, dar ce vina au turistii?!

Intram.
Parcul frumos, ingrijit, aer de Snagov - vile ascunse printre pomi. Un fel de parc vechi, peticit foarte recent si putin curatat. Adica nici rau, nici bine. Poduri de piatra, o cascada mica, copaci venerabili. Pasari.

Ne apropiem de palat.
Primul lucru care imi distruge reveria este multimea de umbrele branduite (!?) cu sucuri racoritoare in culori tipatoare. Apoi lumea la mese si la plaja. Nu stiam ca domeniul regal are si plaja. Aflu acum. In vile se pot caza "oameni ai muncii" si deci au plaja si restaurante.
Palatul rasare printre copaci. Aici aleile sunt mai neingrijite si vegetatia scapata de un control continuu si profesionist a mincat piatra. Pagubele sunt grave si dau un aspect de paragina. Doar florile colorate mai indulcesc atmosfera.

In Palat turistii romani se fotografiaza cu cele cateva obiecte expuse si copii ale unor fotografii de epoca inramate pe pereti. Din vreo 7 incaperi doar 3 sunt impodobite cu lucrurile regale, restul adapostesc buticuri cu tot felul de kitschuri - pestisori, ceramica, timone si nave de lemn, Venus din Milo in inox, prostii dupa prostii. Harti ale orasului si tarii. Vreo 3 mici albume in bulgareste si englezeste. Nici o vorba despre Romania. Nici un tricolor.

Am plecat repede. Trist. Amarat. Indignat.
Data viitoare voi veni cu un steag pe care mi-l voi aseza pe umeri si voi vizita asa Palatul. Acele cladiri, alei si flori merita sa mai vada din cand in cand un pic de tricolor...

In rest vanzare buna si pofta buna si odihna placuta turistilor de pe domeniul regal Balcic. Ei nu au nici o vina. Vina o purtam si o ascundem bine, in cotloanele mintii, NOI cei de aici!
Ufff... Asta-i...

I'm back!

M-am intors, ce sa fac...
Ar fi multe de spus / scris si nu stiu de unde sa incep.

Cu bulgarii e cam ciudata chestiunea.
La Nisipurile de Aur - LTI Berlin Golgen Beach Hotel auzi vorbindu-se numai germana, rusa si din ce in ce mai multa romana. cei mai multi sunt nemti - evident!
Mancarea e la liber dar nu e prea variata, sa nu sperati la peste sau icre sau vinete... Niste garnituri lesinate de conopida, orez, cartofi prajiti, porumb sau piure, carne de vita, porc sau pui preparata in tot felul de feluri - tocana, ghiveci, snitel etc. Branza, mezeluri, rosii, castraveti, dulciuri cu creme de culori artificiale - roz si verde prazuliu... Comestibil dar nu savuros! Un fel de mancare de sindicalisti germani.
Totusi nu mancarea era problema ci servirea - ba nu e chelnerul, ba nu e gheata, ba s-a stricat computerul... M-am simtit cam ca acasa... Greu cu intratul in UE fara forta de munca super calificata.
Marea avea alge si valuri mari. In schimb piscinele super!
Statiunea este super galagioasa in centru - restaurante cu muzica LIFE unul langa celalalt de nu se intelege om cu om! Si super batraneasca pe la nord unde totul se inchidea la ora 23. Cel mai simpatic e ca se inchideau inclusiv sambata seara! Comunistii?!
Merita o data de incercat!
Dupa aceea ori conduci 100 km in nord si te duci in Vama, ori alegi vreo 900 km sud-vest si te opresti pe o plaja in Grecia... Despre tarile exotice nu ma pot pronunta ca nu am fost.
Asta-i... vom reveni!

PS Aseara in Vama Veche mare concert mare cu Mircea Baniciu (cu ocazia zilei de nastere - La multi ani, maestre!) si Vali Cnejevici, in carciuma PAPA LA SONI. Evident vanzare buna in LIBRARIA TRITONIC din... incinta restaurantului.