Rosia Montana si Fanfest - un fel de episod 2...

Imi doream sa mai scriu despre echipa noastra la Fanfest si luat de valul multor intamplari, zilele au trecut. Dar poate ca este mai bine asa - amintirile s-au asezat si in memorie au ramas doar imagini si emotii. Acestea sunt cateva dintre ele:

Casele si oamenii
In Rosia Montana, casele sunt ca si oamenii... Sau, mai curand, invers! Adica de vanzare sau nu! Batrani obositi, ponositi si infranti de lupta; gospodari intreprinzatori care cauta cea mai buna varianta (Mai fac o cabana pentru vizitatori ca sa scot mai mult la vanzare sau sa am mai multe locuri de cazare! - un fel de win-win situation! parca asa se zice!), tineri vanduti in masinile mari 4x4, cu marci japoneze si placute de inmatriculare cu RMG. Si multi straini (venetici, se zice?) Straini de loc si de tara! Sefii de la corporatie, "luptatorii" de la fundatiile nou-infiintate... Un amestec straniu si tensionat intr-un tinut ce pare deja ireal de natural pentru cate batalii se dau pentru el. Un tinut inca verde. M-am gandit la romanul Roxanei Branceanu, SHARIA in care natura lupta cu fiintele inteligente (fie ele oameni, caini sau maimute!) pentru a recuceri totul! Sa-mi doresc oare ca natura sa netezeasca fricile si lacomiile de la Rosia, ca un judecator la un verdict final?... Poate ca ar fi o solutie... Sau vom pierde cu totii? In Rosia Montana se duc mai multe razboaie, asa le vad eu...

Corturi si carti
Am stat doua zile si jumatate la Fanfest. Jumatatea de vineri nu se numara, sambata a fost soare iar duminica ne-a cam plouat. Si cum stateam noi cu maldarul de carti insirat pe cutii de carton acoperite de izopren, umezi si noi si cortul si volumele, asteptand sa se mai zvante atmosfera si sa rasara soarele, aparea cate un client zgribulit. Adolescenti cu fete imbujorate de frig si ochii mari, curiosi:
- Uite, astia au si carti aici!
Si se opreau. Luam cartile in maini, le deschideau... Cateodata incepeau dialoguri interesante si, recunosc, neasteptate, pentru mine:
- As vrea sa cumpar o carte ca s-o dau cadou.
- Pentru cine?
- Pentru sora mea.
- Mai mare?
- Are 19 ani.
- Si ce face?
- E studenta la psihologie la Cluj. Aveti ceva psihologic, da' nu manuale sau chestii d'astea.
- Un roman psihologic/
- Da. O carte frumoasa. Doar e cadou.
Si ii recomandam Obiecte ascutite.
Au fost mai multi cei care au cumparat carti pentru cadouri. Multa literatura din LIT si cele trei hardcovere din Premium. Au fost putini fani SF&F, totusi cei care au venit cunosteau exact colectia si stium ce le mai lipseste.
Au fost clienti placuti, zambitori, atenti si curiosi, economi, dar nu zgarciti. Clienti aproape perfecti. Clienti - cum ne-ar place sa zicem, pentru ca e la moda - europeni! La Fanfest, printre corturi, la doi pasi de Rosia Montana...
Multumim clientilor nostri. Si sper ca nu am fost prea patetic. Chiar imi aduc aminte de ei cu mult drag. Asta-i...

Cartea-n fan - retrospectiva (episod 1)

Lansare Asteptand-o pe Sara si Nu sint guru in cortul de Literatura & Teatru. Se observa sponsorii locali. Undeva in dreapta in afara cadrului se pregateste Mihai Gotiu cu Morminte in miscare - fragment de roman in lectura autorului. In cort racoare si lume pe iarba, printre musafiri Miruna V si Octavian S. Pe altii nu-i stiam.

Andreea in fata CORTURESTI-ului asteptand cititorii-cumparatori. Un moment cu soare canicular, sambata pe dupa amiaza. La mare pret Alfabetul pietrelor, Dusa cu capu' din LIT si Obiecte ascutite din Premium (s-au vandut toate. Cea mai tare vanzare - o tanara din Rosia Montana, proaspat admisa la o facultate in Bucuresti si venita cu mama in Fanfest, a cumparat - cu banii mamei, evident - toate trei (!?!) volumele din Premium)

Mike zambitor - se vinde SARA si e soare afara. Bere buna si ieftina, mici si fasole la cazan. De gat ii atarna ecusonul cu FANFEST LITERATURA. Si eu am avut unul. Andreea a fost PRESA.

Si dai si lupta, neicusorule! Autografe pe SARA pentru fete tinere si dragute. In spate vegheaza Andreea, cu punga pregatita.

Duminica n-a mai fost atat de vesel. Surprinsi baricadati in cort, in timp ce afara turna cu galeata. Am cam avut de furca tot mutand cartile de afara inauntru si invers de vreo patru ori. Pune plasticu', aseaza pietre, lupta cu vantul, sterge cartile de picaturile de apa ("Care mai ai vreun servetel uscat?") Am razbit pana la urma...

Seara de duminica. Am strans cortul, cu alte hei-rup-uri si emotii. Pana la urma am reusit. Un ultim salut muntilor si coboram spre Rosia unde eram cazati.

Alte aventuri - orase parasite, prapastii si politie... in episodul urmator. Asta-i...