Cafeneaua Erotica TWICE - 12 iulie

Si a fost joi...
S-a vorbit despre SEXUL VINDE.
Si se pare ca vinde - cel putin asa au consideram cei prezenti Octavian Soviany, Mihai Galatanu, Mike Haulica si BH.
S-au citit fragmente din carte - cum directorul FBI, celebrul E. J. Hoover a considerat ca cercetarile de sexologie publicate pot farama ordinea democratica a tarii!? Parca am mai auzit din astea...
S-au spus multe.
S-a interpretat un fragment din ASTEPTAND-O PE SARA (aici, in foto, actrita si autoarea noastra, Lorena Lupu in lupta cu emailurile imaginare sau nu din SARA...) Cateva vorbe si despre romanca din Mossad - JURNALUL OZANEI al Carolei Arbel. Cred ca nu am fost prea convingator.
Organizarea a fost ok. Lume totusi cam putina. O usoara panica - Ploaie si furtuna! Pana la urma a fost frumos si racoros. O actiune eleganta, dar, repet, cu prea putina lume. Ma uitam printre mese si vedeam numai fete cunoscute - nous et les notres - Ona, Zully, Andreea, Luminita si Ruxandra... In fine, vom reveni in august pentru Frida. Asta-i...

Prima poza a Ozanei... Oare?

A fost gasita, rapita sau furata prima imagine care se presupune ca ar apartine autoarei JURNALULUI OZANEI... Evident ca nu stim cine poate fi in fotografie... Ce parere aveti de licarul din ochiul drept? Sex sau spionaj? Asteptam cat de curand noi dezvaluiri, pana atunci puneti mana si cititi cartea. Altfel nu stiti despre ce vorbesc. Asta-i...

Jurnalul Ozanei - super prezentare !

Dacă sunteţi pudibonzi, sensibiloşi sau mai puţini rezistenţi la stres – nu cumpăraţi Jurnalul Ozanei, volumul Carolei Arbel, născută (şi crescută un pic) prin Moldova noastră. E şocant: chiar e plin de chestii sexoase (nu aluzii, ci pe bune!), cu drogaţi, cu terorişti mai mult sau mai puţin sinucigaşi, cu servicii secrete, cu cadavre de tot soiul, cu atmosfera poliţiei din Ţara Sfântă, care se dovedeşte a fi plină de păcătoşi. Fuge cu familia din România, petrece vreo doi ani în Italia şi ajunge la 7 ani în Israel, copil străin din părinţi localnici. Află că ta-su-i spion – nimic neobişnuit! Dar când bunică-sa se enervează şi-i zice că şi mă-sa a lucrat tot la Mossad, se-ngroaşă story-ul!
După ce-a făcut armata şi medicina, nu i s-a potrivit nimic mai bine cu istoria personală, cu firea cinică şi mintea brici decât... spionajul. Până la urmă ajunge să lucreze la poliţie, la infracţiuni grave, cu Svisa şi Burstein, doi grei plini de elan, gata oricând să demonstreze cu şuturi şi pumni, cam cât de democratică e democraţia într-un stat aflat veşnic sub presiunea arabă. Complot de proporţii pentru lichidarea lui Sharon şi a lui Arafat... Explozii şi agenţi dubli, tripli ori cvadruplii, călătorii prin Argentina, premoniţii la Buzău, întorsături de condei şi de situaţie – toate stau frumuşel laolaltă pe un fundal nu agitat, ci dement, sufocant de-a dreptul. Asta e în cartea interzisă de Tritonic celor sub 18 ani, avertisment cu bulină roşie!

(Mireille Radoi)

Sex, terorism si servicii...

JURNALUL OZANEI
+18
Carola Arbel
224 pagini
10 x 18 cm
fara colectie

[…] Dar, ca să încep cu începutul: suntem trei, uneori patru, alteori mai multe.
Yemenita Rona, neagră ca tăciunele, subţirică trasă prin inel, cu sâni imenşi, fund cârn, picioare aproximativ frumoase, vânează orice mascul care îi iese-n cale, îl fute temeinic şi-l aruncă ca pe-o coaja de banană. Face sex oriunde, în wc-ul public sau în grădina primăriei, în maşină sau în autobuz, la filme roz ori la ea-n casă…
Marocanca Tikva, blondă, plinuţă, c-o gură de-ngroapă trei mahalale gen Podu’ Roşu – ghiceşte-n cărţi, cafea şi plumb, fasole şi alte oleaginoase –, trainică-n legături, prinde bărbaţi însuraţi şi-i manevrează ca la circ, după care începe vechea melodie, lasă-ţi nevasta, lasă-ţi copilul, lasă-ţi căţelul…
Eu, Ozana – după cum se vede: româncă ? Plictisită, blazată, violentă, vânătoare de inteligenţe şi, normal, de sex. Amândouă ar urma să fie bune-n concepţia personală, dar nu prea iese aşa... Eu sunt poliţistă. Am cătuşe şi pistol, insignă, lanternă şi bulan; cu astea ne-au dotat, mai nou, de la americani cetire, că tot ce-i greu luăm de la ei; am şi spray lacrimogen şi aparat cu şocuri electrice, plus telefoanele. Dacă ies cu toate pe mine poate să fie infractorul olog şi să aibă multă bunăvoinţă, tot nu-l prind. De-aia toate astea, în afară de pistol, insignă şi cătuşe, stau în birou. […]

- De ce să mă duc io în România? N-am nici un chef să mă duc în România şi mă doare-n cur de ancheta voastră. Lucrez la poliţie, datele pe care le-aţi prezentat şi acţiunea, din câte văd, aparţine Mossadului şi eu n-am nici în clin nici în mânecă cu Mossadul, shalom şi nu la revedere!

In curand in librarii! Asta-i...