Depresii?
De Craciun? De ce oare?
Oare?
Da.
Da! Da!
M-am intrebat: cunosc eu prea multi oameni stresati, cu probleme, singuri in adancul lor? Sau prea multi dintre noi suntem asa? Victime ale capitalismului glorios... O tanara imi spunea ieri ca e cam deprimata; am trimis azi un sms intreband cum se mai simte. Mi-a zis (scris) : Ok! Si care era reteta? Xanax! Mi-am marturisit necunoasterea si am primit explicatia: Niste pastile mici, roz! Brr!!! M-am cam speriat! Altcineva imi scria ca urmare a prietenosului si usor banalului sms cu Sarbatori fericite! ca nu e in apele... stiti voi! Adica se simte Naspa! Iar, mi-am zis in gand. Situatia s-a mai repetat de vreo cateva ori: ba ca nu simte sarbatorile, ba ca abia asteapta sa treaca, ba ca are insomnii, ... si tot asa, tineri si tinere cu probleme!
Unde ne este dom'le invatamantul de partid sa ne dea niste solutii!
Sincer nu stiu daca e de ras sau de plans, pentru ca problema e serioasa. Muncim prea mult si nu ne bucuram de clipele frumoase, nu mai stim cum, s-a atrofiat organul, acesta e capitalismul victorios? Sincer, nu stiu. Si n-am solutii!
Cumparati-va o carte de colorat. Sau faceti un copil. Nu glumesc...
Pe mine m-a salvat Lulu alergandu-ma prin casa, eu jucand rolul monstrului cu destul devotament. Stiu, e usor de spus si greu de facut...
Cred ca s-a pierdut iubirea (nu cea de telenovele, ci cea de care aveam timp si chef in anii regimului trecut - cei care l-au trait!) si mai ales romantismul... Chestiunea aia cu plimbatul de mana prin parc. Si nu ma refer la liceeni. La ei mai exista... inca! Ci la cei mai munciti, asa la vreo 20 si ceva, 30 si ceva, ca de 40 si ceva, inca nu stiu, abia incep sa aflu.
Ma scuzati, daca am batut campii. Voiam sa scriu ceva frumos, dar am fost ingrijorat. Si mai sunt! M-as bucura sa vad multi oameni fericiti. Stiu, e utopic! E SF sau doar fantasy!
Iertati-ma, v-am plictisit...
Bucurati-va de bradul impodobit, familie si prieteni, sarmale si mamaliga, spiritul sarbatorilor!
Asta-i! Craciun fericit!