Vesti din Tîrgu Mures

In Tg. Mures a plouat. Ieri si azi de dimineata. Desigur ca aceasta nu este o informatie prea importanta pentru multi dintre voi. Pentru mine, fiind aici la festivalul SIMFEST, unde Tritonic este partener media, a fost important. Nu prea am avut clienti pentru carti.
O intalnire interesanta cu Charles Fletcher - trainer britanic, de nationalitate scotiana (!), former BBC, viitor... autor Tritonic, in colectia Comunicare Media.
A propos, se apropie lansarea volumului ORASUL GRAVAT. KJ Bishop soseste pe 7 septembrie la Bucuresti.
Vineri 8 septembrie, 18.30 la Carturesti Magheru (Verona) - va asteptam cu o surpriza - un nou tip de carte, o noua prezentare...
Vestile nefericite: din motive personale Mihai Samoila s-a retras de la traducerea Orasului, salvatorul nostru fiind Mircea Pricajan. Multumim, domnule. Volumul va avea, in acest caz, doi traducatori.
Kirsten J. Bishop va ramane in capitala pana duminica 10 septembrie. Va rugam sa va inscrieti pentru interviuri si autografe...
Asta-i, si bune si rele! 

Nori si inspiratie

Sunt zile cu nori si fara inspiratie. Astazi a fost una dintre ele. Unii spun ca in zile ca aceasta, cenusie si cu variatii de presiune nu e bine sa semnezi hartii, sa iei decizii, sa te certi; e super sa stai in casa la gura sobei (stinse) cu o bere sau un/o prieten/a.
Am primit prima carte din Africa de Sud. De la Penguin Books SA (adica South Africa). Un thriller glumet cu actiunea la Cape Town. Il citesc usurel si poate de Craciun il veti citi si domniile voastre. Asta daca ofera mea, destul de zgarcita, de altfel, va fi acceptata. Sa nu uitam ca la Cape Town iarna inca nu s-a terminat!
Pana atunci Vanatorii de fulgere (coperta rosie) ajunge in librarii tiptil tiptil. Incercati-o!
Asta-i!
PS. Nu pot sa va spun titlul volumului sud-african ca ne vede concurenta!

In biblioteca, pe noptiera, in pat sau pe jos

Unde stau cartile? Cele pe care le cititi? Si cele pe care le veti citi?
Productorii de mobila nu mai au acelasi entuziasm ca pe vremuri... Locurile (corpurile) rezervate cartilor sunt din ce in ce mai putine. Normal! Mobila moderna din sticla si inox este aerisita si minimalista... Brr, suna cam gol de continut... Asa si este: gol! Deci daca am pierdut bibliotecile ce ne mai ramane?
Noptiera? Fotoliul bunicului? De langa veioza cu abajur venil? Nu prea. Privind spre trecut simt cum incep sa vad cartea ca un obiect anacronic. Un mic depozit de praf si amintiri din copilarie... Sansele de a concepe o viata moderna alaturi obiectul carte par in scadere dramatica.
Si totusi?
Problema este unde cititi, nu unde tineti cartile.
Imi amintesc cum citeam in pat noaptea sub patura ca nu fiu vazut de ai mei. Cu totii am trait asta. Apoi citeam la scoala ascunzand volumele in copertele mari ale unui manual. Citeam acasa cand ma prefaceam ca fac lectiile.
La varsta primilor fiori citeam in parc si pe balcon oftand din greu.
Apoi a urmat un serviciu si am citit in tren sau in gara, in avion si-n aeroport, la o cafenea, intr-un autobuz. Recunosc ca de multe ori am apelat la o solutie care a tradat cartea, cumparand o revista. Cunoasteti momentele acelea: obosit, plictisit vrei sa-ti arunci ochii pe niste poze si sa uiti totul dupa 3 minute.
Dar am citit intotdeauna in pat.
Dimineata si seara, la pranz, cand am apucat.
Din acest motiv mi-am dorit ca biroul meu verde (prin birou inteleg incaperea pe care eu o folosesc atunci cand ma dau peste cap, alaturi de MR, MH, MD, MB si alti tritonici despre care voi vorbi, sa mai scoatem o carte pe care sa o mai si vindem.) sa aiba o canapea. Si o are! Pot astfel sa-mi ofer placerea cititului la orizontala. Nu prea des...
Nu am noptiera acasa, folosesc un scaun vechi. La sediu am un fel de noptiere pe care tin ghivece de flori. Cartea sta alaturi de mine pe pat sau canapea, la orizontala, intr-un somn complice om-obiect. Uneori aluneca jos, pe pardoleala cu un zgomot trist. O aud si o asez din nou langa mine.
Cateodata acasa, dimineata, de cele mai multe ori duminica, ma trezesc inghiontit de un colt tare al cotorului. Zambesc somnoros. Ma bucur. Si incep sa citesc. Din nou!
Asta-i!

Rondul de dimineata

La Bucuresti ploua. O ploaie plictisita. O dimineata albastra. Tunete si fulgere departe in vest. Lume putina pe strada. Imi fac rondul de dimineata. Rondul de inspiratie, respiratie si, un pic, de transpiratie. Trei caini vagabonzi, patru vanzatoare dotate cu maturi in fata unor magazine de cartier. Un cartier din sud, din 3, unde printre blocuri a mai ramas cate un pom sau o tufa, unde un primar cu mare entuziasm a reusit dupa 20 de ani sa asfalteze niste stradute si alei uitate de lume, dar nu si de copii sau pensionari.
Cam patetic, nu-i asa.
De fapt un desert inversat.
Si nu spun (scriu) asta intamplator. Azi noapte m-am luptat (cu placere) cu primele zeci de pagini din Orasul gravat al lui KJ Bishop - un univers desertic, o calatorie initiatica, de la Mieville la Saint-Exupery sau, intr-un registru mai usor, de la "Casablanca" la "Indiana Jones".
Va apare la inceput de septembrie si nu pot sa nu pomenesc de Mihai Samoila in rolul "Traducatorului Universal" - cel care rezolva multe din situatiile limita de tipul alt traducator nu a reusit sa respecte un termen sau ne trezim cu un autor intr-o vizita neplanificata si trebuie sa urgentam un volum. Multumim, Mihai!
Asta-i! Pe curand.

Cultul personalitatii

Pentru ca nu am voie sa reproduc articolul "Quo vadis fiction?" din Jurnalul National de maine 25 august va ofer doar adresa:
http://www.jurnalul.ro/articol_60327/carte___quo_vadis_fiction_.html
Sper va nu va para exagerat.

Editorul moare, dar nu se preda!

Peste o luna jumatate la Frankfurt va trebui sa prezint un fel de... dare de seama cu privire la starea pietii editoriale din Romania. Si asta nu pentru ca as fi invitat de cine stie ce super organism european, ci pentru ca voi reprezenta tara noastra intr-un program de Fellowship organizat de Targul de carte Frankfurt, alaturi de alti 17 colegi din 15 tari cat se poate de diverse (SUA, Iran, Canada, Turcia, Italia, s.a.).
Toate bune si frumoase, insa unde voi gasi datele necesare? Raspunsul este simplu: Nicaieri! Pentru ca Asociatia Editorilor (AER) are cele mai recente date din... 2002. Anul trecut, editorii s-au ferit sa ofere informatii confidentiale oficialilor AER, dupa cum mi-a declarat doamna Doina Marian, director executiv. Recunosc - nici noi nu am trimis acele date. Erau multe intrebari si unele cam prea... detaliate.
Totusi nu prea stiu de unde sa incep...
In anii '90 se infiintasera 10.000 de edituri (!!), probabil ca acum supravietuiesc vreo 1.500 din care sunt... vizibile vreo 150 - 200. Desi o mare librarie bucuresteana bombanea prin reprezentantii ei ca "lucreaza cu 600 de edituri"!
Voi porni din 2002 si apoi voi pune intrebari in stanga si in dreapta. Stimati colegi, poate imi puteti da o mana de ajutor. E vorba de breasla noastra si de tara noastra. Scuzati-ma, eram patriot si nu se prea mai poarta. Atunci sa o zic altfel: e vorba de business-ul nostru! Poate ca asa e mai bine.
Va tin la curent. Poate aflam cate ceva...
Pentru ca editorul moare, dar nu se preda! Asta nu era o vorba de-a baietilor lui Napoleon? Si n-au sfarsit-o prea bine...
Pe curand.

Ce va fi dupa 1 ianuarie 2007?

Chiar? Ce va fi?
Am aflat ca se vor scumpi alimentele, hainele sau benzina. Despre carti sau biletele la teatru nu a spus nimeni nimic! Poate ca nu se vor scumpi. Ma indoiesc... Doar vrem sa ne aliniem.
In Grecia pretul mediu al unei carti este de 15 euro. la noi 6-7. Greu de crezut ca piata va accepta o dublare. Dar oare este necesara?
In Polonia, Cehia sau Ungaria investitiile straine in industria cartii sunt minore. Nici la noi nu au motive sa fie mai mari.
Deci va fi la fel...?
Vom putea sa vindem cu ISBN romanesc prin orice librarie din Europa sau din lume. Romanii de pretutindeni ar putea gasi carti in limba lor materna in orice retea mare (sa visam la un FNAC sau un BARNES & NOBLE ?). Si totusi librariile occidentale vor fi interesate sau va parea prea complicat?
Vor creste tirajele?
Numarul de cititori?
Sau va fi la fel?
Poate cineva sa raspunda?
Multumesc.

Confesiuni lenese

Breaking news - O premiera la Tritonic:
Confesiunile unei neveste lenese si
Confesiunile unei mame lenese
Carti despre cum trebuie sa nu fie o nevasta si o mama. Evident la ei in States, mai exact in Texas. Desi, daca ma gandesc bine, nici cu Bucurestiul nu mi-e chiar rusine.
Aveti deci grija si, daca nu prea stiti cum, mergeti prin librarii.
Doua carti frumoase intr-un format nou.
Partener ELLE.
Si mai ales ele! Doar pentru ele vom publica aceste volume!
PS Despre autoarea care a parasit un tractor de la ferma parintilor pentru un post intr-o agentie de publicitate vom vorbi curand!

Cine are nevoie de editori?

Chiar ma intreb: cine are nevoie?
Azi incercam sa-i explicam unui finantist ca o carte ne se vinde ca sunca de Praga, desi e tot un fel de hrana. Dar astea sunt locuri comune.
Cateodata nici editurile nu stiu ce vor de la un editor - fie ca este chiar patronul sau un angajat de incredere. Pentru ca editorul are sau ar trebui sa aiba fler si sclipire si inspiratie si geniu literar si cultura generala si un pic de marketing si o farama de PR si o inima mare ca o biblioteca.
V-ati imaginat vreodata o inima ca o biblioteca?
Incercati!
Revin la Jeff: Se afla in biroul meu cu mobila verde si ma chinuia cu un interviu (de fapt ne-a chinuit pe toti - Mireille, Mike si cu mine!) despre editorii europeni, cand, fara somatie mi-a servit-o:
- Dar daca e atat de greu, de ce mai scoateti carti? De ce nu te apuci de alta afacere?
In prima clipa nu am stiut sa-i raspund apoi am zis:
- Nu stiu. Cred, totusi, pentru ca iubesc obiectul carte. Obiectul care miroase a carte, arata ca o carte, hartia si cartonul, literele, desenul, chiar si codul de bare. Si cand simti si vezi cum se naste din aproape nimic - un fisier word, o idee, un om ciudat numit in general autor.... te bucuri. Nu pot sa spun cat de mult. Incercati si voi.
Evident Ann si Jeff incercasera, stiam despre ce vorbesc. Acum ma refeream la VOI cei care cititi aceste vorbe (daca sunteti careva!), incercati!
Astfel cartea va castiga o noua dimensiune in inima si mintea voastra. Poate. Sper. Asta-i!

Vanatorii de fulgere

Breaking news - astazi pleaca spre librarii Vanatorii de fulgere a lui Ken MacLeod.

Si totusi Jeff a fost pe aici

Pana acum mi-a fost greu sa scriu despre Jeff. Amintirile erau prea proaspete. Aeroportul, DN 1, Busteni, Rasnov, Brasov, Libraria St O Iosif, Bran, Busteni, fotbal si tuica, early morning in Bucharest, Autostrada soarelui, Tulcea, Dunarea, Crisan si Sunrise, tantari si vin, salupe si reactoare de Ziua Marinei. Multe! Apoi lansarea de la Carturesti.
Ann si Jeff - doi superprofesionisti intr-o tara care i-a primit cu inima. Si nu e doar o exprimare goala. Noi chiar asa am fost. Sper. Mike si Horia si Mireille si Ona si chiar eu. O lectie pentru multi dintre autorii romani. Nu s-au plans, nu au obiectat, au fost solidari si, mai ales, au stiut sa se bucure. Dragii mei, va multumesc.
Sa ne vedem cu bine in iunie la New York pentru Book Expo America sau la voi in Florida sau oriunde in lume.
Dar mai ales sa ne vedem aici, in Bucuresti, in Brasov, la Satu Mare, in Delta sau la Timisoara in 2007 sau macar in 2008.
See you, Ann and Jeff! See you soon, my friends!

Vînătorii de fulgere

Chiar în clipa în care scriu aceste rînduri, maşina albastră şi încăpătoare a Tritonicului rulează cu mare viteză spre nord pentru a aduce în capitală o cărticică roşie cu titlul Vînătorii de fulgere (în original: Newton's Wake), avîndu-l drept autor pe Ken MacLeod. De marţi începînd o veţi găsi în librăriile din capitală, iar de săptămîna viitoare în restul ţării. Recomand în Bucureşti : Diverta Mall Vitan şi Diverta Plaza Romania - există măsuţe speciale (plătite cu bani grei!) pe care se află cărţile de la Tritonic! Tot în Bucureşti, găsiţi cărţile noastre la librăria Cărtureşti de pe Magheru şi, evident, la librăria Noi (Dalles). Asta-i! 

Pleacă Jeff, vine Kirsten

Jeff VanderMeer este acum departe, în Finlanda.
Pe 4 septembrie va sosi K. J. Bishop - vom lansa romanul ei, Oraşul gravat, pe 8 sau pe 11 septembrie la Bucuresti. Sperăm ca lansarea să aibă loc tot la Cărtureşti. Mai daţi o raită pe-aici din cînd în cînd, pentru a afla detalii. Pe curînd.

 

Try some news about books?

Un nou blog despre carti, edituri si editori, scriitori si jurnalisti?
Cui foloseste asa ceva?
Curiosilor cititori...